Gabriel: Sunt foarte stresat, nu am apucat sa-mi mai iau concediu de mult timp si nici nu am cum deocamdata. Imi place foarte mult ceea  ce fac, dar simt ca ma cuprinde oboseala. Dati-mi cateva sfaturi ca sa rezist.
Concediul nu este un moft. El nu a fost inventat din bunavointa angajatorului, ci dintr-o necesitate pentru ca randamentul angajatului sa fie bun. Atitudinea dumneavoastra poate fi una narcisica. Este bine sa stiti insa ca nimeni nu este de neinlocuit si cu siguranta se poate gasi cineva care sa va tina locul timp de zece zile. Va sfatuiesc sa gasiti o metoda prin care sa va luati concediu. Daca lucrati si in weekend, situatia este cu atat mai delicata si probabil ca in doi ani veti avea nevoie de sfaturile unui psiholog din cauza asa-numitului sindrom de suprasolicitare. Pana va luati concediu va recomand sa luati vitamine si sa va petreceti putinul timp liber printr-o odihna activa. Faceti activitati care va plac, in niciun caz nu stati in pat. Asa cum cu siguranta ati observat, pauzele sunt necesare inca din timpul scolii, la fiecare 50 de minute. Cu varsta, gradul de uzura este mai mare.

Alina: De curand, tata s-a pensionat de nevoie. Se plictiseste foarte mult si i se pare ca toata lumea comploteaza impotriva lui. Cum ar trebui sa ne comportam cu el?
Va sfatuiesc sa-i gasiti o activitate. Daca tatal dumneavoastra a fost o persoana activa, iesirea la pensie poate fi echivalenta cu o sinucidere lenta. Multe familii  il folosesc instinctiv pe proaspatul pensionar in pozitia de „procuror”: este trimis sa stea la cozi, sa plateasca facturi etc., sub pretextul ca acesta are mai mult timp liber. Ruperea unei obisnuinte ce dateaza de zeci de ani il lasa pe proaspatul pensionar suspendat atemporal. Unii se interiorizeaza si intorc situatia impotriva lor, iar altii se exteriorizeaza, devenind usor agresivi cu familia.