Primul Festival Internaţional de Literatură din România s-a încheiat aseară, la Muzeul Ţăranului Român, după trei zile de dezbateri şi lecturi.
Ultima zi le-a fost rezervată a doi dintre scriitorii unguri în vogă, Attila Bartis şi György Dragomán, care au discutat despre exportul de literatură şi traiul din scris. Despre cât de dificil e să ajungi în Vest, ca tânăr scriitor, a vorbit şi Filip Florian, unul dintre cei mai traduşi autori români. Romanul său, „Degete mici”, este singurul volum autohton pentru care prestigioasa editură Harcourt a cumpărat drepturile de publicare pentru Statele Unite şi restul lumii. Pentru un festival începător, „Re-writing the map of Europe. Our private wars” a adunat câteva sute de persoane, suficient public cât să anunţe o a doua ediţie extinsă şi cu mai mulţi invitaţi din străinătate. Iniţiatorii evenimentului sunt Oana Boca, Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu, de la Polirom.
Zgomot şi inspiraţie
Prima seară a debutat cu un fragment din noua carte a irlandezului Philip Ó Ceallaigh, „The Pleasant Light of Day", care va apărea la Polirom în 2009. Povestirea "My Secret War" – un portret ironic al lumii americane, angajată în „war on terror” – a fost lecturată de actorul irlandez Simon Toal. Dacă pentru Philip Ó Ceallaigh, Estul a servit ca sursă de inspiraţie (în volumul de povestiri „Însemnări dintr-un bordel turcesc”), pentru scriitorii români, e mai degrabă un loc în care zgomotul puternic din fundal nu te lasă să scrii. „În România este foarte mult zgomot, foarte multă agitaţie, sunt lucruri care mă scot din foaie, de la vecinul de deasupra, la viaţa politică şi socială", a spus T.O. Bobe, care şi-a scris „Cum mi-am petrecut vacanţa de vară", în timpul unei burse în Germania.
„ Pozăm în nişte brontozauri zâmbitori”
Motiv de dispută amicală între invitaţi, printre care Costi Rogozanu şi Mitoş Micleuşanu, a fost şi întrebarea „Ce vrea Occidentul de la noi?”. Răspunsul lui T.O. Bobe, dezamăgit de clişeele care privesc cultura şi literatura română, a fost „exotism şi comunism”. Mircea Mihăieş a replicat însă că tocmai „exotismul” ne face interesanţi. „Cultura română se vinde greu. Ne vor exact prin pitorescul nostru, iar unii autori străini ne par interesanţi tocmai datorită acestui lucru şi aici aş da exemplul unui scriitor precum Cormac McCarthy. Militez pentru o culoare locală, nu una marca Fănuş Neagu, a Deltei Dunării şi păsărilor triste, ci una care să ne redea aşa cum suntem, trişti, nasoi, cu tenişii neasortaţi la şăpcuţe. Scriitorul român nu mai e acasă în ţara lui. Suntem un fel de animale protejate, pozăm în nişte brontozauri zâmbitori”.
Harta literară a Europei se schimbă însă şi o dată cu ea şi statutul scriitorului român - a demonstrat-o recentul Târg de la Frankfurt. „În aproximativ zece ediţii ale Târgului de la Frankfurt la care am participat, anul acesta a fost prima dată când au venit editorii străini la noi, nu i-am căutat doar noi", a precizat directorul Polirom, Silviu Lupescu.
„Îmi lipsea Europa de Est”
În cea de-a doua seară de festival, scriitoarea Juli Zeh – „urmaşa lui Gunter Grass”, cum a numit-o recent presa germană - a fost în centrul atenţiei. „Fascinaţia pentru estul Europei a venit din suflet. Era ceva ce îmi lipsea. Eram plictisită şi enervată de mentalitatea din Vest. M-am simţit acasă în estul Europei", a spus autoarea, legat de tema serii, istoria fostului bloc comunist - „My Strange Past / My Stranger Present”. Născută în Germania, Juli Zeh a trăit în Zagreb şi Sarajevo şi este de formaţie avocat. În România i-a apărut un singur roman, „Schilf" (Editura Niculescu). Celălalt invitat al serii, polonezul Wojciech Kuczok, autorul cărţii "Mizeria. Antibiografie", a explicat că, pentru a ieşi din graniţele ţării sale, se străduieşte să nu dea o tentă locală foarte puternică scrierilor sale.
Recomandările noastre
