Tema cărții le-a atras multora atenția. Era vorba de o conspirație ingenioasă menită să transforme SUA într-o dictatură comunistă de tip chinezesc. Pionul pe care se bazează tot complotul este un fost soldat american pe nume Raymond Skaw, care fusese capturat în timpul Războiului din Coreea și supus unui program cumplit de spălare a creierului de către agenții chinezi și sovietici.

La întoarcerea din prizonierat, Shaw este practic un robot, gata să execute orice ordin al stăpânilor săi. Complotiștii nu pot rata prilejul oferit de alegerile prezidențiale din America. Shaw este programat să-l asasineze pe un candidat la funcția supremă în stat, astfel încât colegul acestuia, senatorul Iselin să câștige rapid simpatia marelui public și funcția supremă în stat.

 Chiar înainte ca dedesubturile programului MKUltra să fie cunoscute marelui public, sintagma Candidatul Manciurian a început să fie folosită în dezbaterea publică. Mai mulți politicieni au fost acuzați, recent, că sunt numai niște marionete ale unor puteri străine. Oliver Stone a vorbit în acești termeni despre George W. Bush. În 2010, actorul Sylvester Stallone a sugerat întro serie de tweet-uri că președintele este un astfel de Candidat Manciurian, dar a negat ulterior că s-ar fi referit la Obama. Întreg scandalul cu privire la implicarea rușilor în alegerea lui Donald Trump ca președinte este tot o dezvoltare a acestei teorii. Din punctul meu de vedere, însă, termenul îi vine mănușă unui alt politician celebru din zilele noastre- premierul britanic Theresa May. Nu am să intru în niciun fel de speculații cu privire la forțele oculte care o manevrează pe șefa cabinetului britanic. O să vorbesc numai despre acțiunile extrem de stranii ale acestei femei politice, care nu numai că și-a distrus cariera, dar amenință să dezintegreze Partidul Conservator, unul din pilonii pe care se sprijină democrația britanică. Câțiva parlamentari au părăsit deja formațiunea pentru a se alătura unui bloc politic care sprijină rămânerea în Uniunea Europeană.

Mult mai grave sunt, însă, frământările de la baza partidului, unde sprijinul pentru Brexit este mare. Iată ce scrie influentul blog politic UK Rants. „Acordul ei de ieșire din Uniunea Europeană pur și simplu nu este Brexit. Nu a fost și nici nu va fi. Și niciun om onest nu poate sugera altceva. (…) Nici măcar cei mai hotărâți adepți ai rămânerii în UE de la Westminster nu se pot hotărî să voteze pentru el, atât de mare este nivelul de control pe care (acest document n.r.) îl dă corupției de la Bruxelles. Theresa May a hotărât ca, în loc să elibereze Marea Britanie de sub controlul Bruxelles-ului, să plaseze, pur și simplu, Regatul Unit sub acest control, fără ca britanicii să mai aibă vreun cuvânt de spus în privința deciziilor viitoare. Devenim simpli supuși și vom continua să hrănim din banii noștri corupția de la Bruxelles”.

 Ce presiuni se fac asupra premierului britanic? Ce risc cumplit amenință Regatul Unit? Cine o are la mână pe Theresa May și, mai ales, cu ce? Sunt întrebări pe care e imposibil să nu ți le pui când vezi câte eforturi depune astăzi guvernul britanic (și ce riscuri electorale își asumă) pentru a trece peste voința britanicilor de a ieși din Uniunea Europeană. Cel mai probabil, simpatizanții conservatori se vor îndrepta la următoarele alegeri spre UKIL și Partidul Brexit, înființat de curând. Pentru că, după cum spune faimosul Nigel Farage, leii britanici nu pot fi conduși de măgari.

 

Te-ar putea interesa și: