Tot mai multe date arată că tinerii preferă să locuiască cu părinții. Nu e o tednință nouă, dar fenomenul a început să fie și mai evident în contextul pandemiei.
A sta în casă cu părinții, indiferent de vârstă, nu poate face rău nici copiilor nici celor care i-au crescut. De fapt, acesta pare să fi fost modul în care în care părinți și copii au conviețuit de-a lungul istoriei. Chiar și acum, e o practică obișnuită în multe colțuri ale lumii. Când Pew Research Center a arătat recent că proporția americanilor cu vârste între 18 și 29 de ani care locuiesc cu părinții a crescut în timpul pandemiei, presa a tras concluzia că situația de-acum e mai gravă și decât Marea Depresiune economică din anii 30, scrie NationalInterest.
Dar, adaugă NationalInterest, situația reală este mai puțin alarmantă decât încearcă unii să o contureze.
Pe baza datelor statistice lunare ale populației, ale guvernului federal, Raportul Pew a arătat că 52% dintre tinerii între 18 și 29 de ani trăiesc în prezent cu părinții lor, în creștere față de februarie, când procentul era de 47. Această creștere s-a înregistrat mai ales în rândul tinerilor „adulți emergenți”, cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani. Și s-a datorat în principal plecării lor din casele în care locuiau alături de colegi care și-au pierdut locul de muncă.
Deși 52% este cel mai mare procent din ultimul secol, acest număr, de fapt, a crescut constant de când a atins un minim de 29% în 1960. Principalul motiv al creșterii acestui procent ține de faptul că tot mai mulți tineri și-au continuat studiile incepând, pe măsură ce economia a trecut de la producție la informație și tehnologie. Iar odată înscriși la studii, majoritatea nu au mai câștigat bani suficienți pentru a trăi independent.
De altfel, în multe colțuri ale lumii , e ceva obișnuit pentru tineri să rămână acasă până cel puțin pînă când împlinesc 20 de ani. În țările în care individualismul nu e pe placul multora, în state complet diferite precum Italia, Japonia și Mexic, părinții preferă ca ai lor copii să rămână acasă până când se căsătoresc. Mai mult, e o tradiție culturală obișnuită ca și după ce se căsătoresc, tinerii să stea cu părinții.
Până la apariția sistemului modern de pensii, părinții cu vârste înaintate erau vulnerabili și aveau nevoie de copii pentru a-i îngriji. Această tradiție persistă în multe state, inclusiv în cele mai populate două țări din lume, India și China.
În America individualistă de azi, majoritatea părinților vor ca odraslele lor să-și ia viața în mâini până când împlinesc 18 sau 19 ani, astfel încât să poată fi independenți și să se descurce singuri. Iar dacă nu-și iau zborul, se tem că e ceva în neregulă cu ei. Deși lucrurile nu stau întotdeauna așa,
De aceea, ar fi bine ca acum, mai mult decât oricând, se ne gândim în aceste vremuri ciudate, fie noi părinți, fie noi adulți emergenți, ajunși să stăm din nou împreună că asta nu va dura.
Se poate ca această schimbare neașteptată să fie pentru unii stresantă, obositoare sau chiar deranjantă. Dar ați putea să o priviți ca pe o nouă șansă de a vă cunoaște mai bine, înainte ca tinerii să-și ia din nou zborul, iar data viitoare să nu se mai întoarcă, arată NI.