Pe ultima sută de metri a schimbării de administraţie intră Statele Unite, dar și centrele diplomatice din întreaga lume care încearcă să detecteze axele pe care se va mișca politica externă a acestei superputeri.

Recenta scurgere în presă a ştirii despre construirea unei conducte militare de combustibil a NATO, care va porni de la Alexandroupoli, va traversa Bulgaria și va ajunge, cel mai probabil, în apropierea bazei americane „Mihail Kogălniceanu” din estul României, a generat deja multe discuții în Turcia vecină.

Conducta va deservi atât Grecia, cât și Bulgaria și România și va fi construită ca parte a măsurilor Alianței pentru contracararea amenințării ruseşti, deoarece obiectivul său principal va fi alimentarea forțelor NATO care îşi au bazele în cele trei țări, mai ales bazele NATO din Bulgaria și România. Propunerea pentru construcția acestei conducte a fost formulată de București în urmă cu câteva luni, iar discuțiile în acest sens sunt în curs de desfăşurare și sunt purtate în principal la nivelul reprezentanților acestor ţări la NATO.

Ceea ce a deranjat în principal partea turcă este că această conductă va fi finanțată din fondurile Alianței, ceea ce înseamnă că pentru construcția sa nu va exista nicio povară asupra bugetelor financiare ale celor trei țări. Turcii au cerut bani pentru îmbunătățiri la baza NATO de la Incirlik și, în ciuda poziției pro Turcia afişată ostentativ de Stoltenberg, Consiliul Alianţei nu a răspuns acestei cereri.

Pe lângă creșterea capacității de aprovizionare a forțelor NATO din Balcani, se estimează că inițiativa de a construi această conductă de combustibil este și un mesaj către Turcia, întrucât arată o tendință suplimentară a Alianței de a deveni independentă faţă de Turcia. Astăzi, furnizarea de combustibil către principalele baze NATO din Bulgaria și România se face în principal prin nave cisternă care traversează strâmtoarea Bosfor, care sunt, prin urmare, supuse controlului și restricțiilor de către autoritățile turcești.

Se estimează că această conductă va fi un alt bastion în faţa agresiunii turceşti pe linia de frontieră de la Evros, întrucât în ​​acest fel nevoia de stabilitate și securitate în regiune va fi consolidată şi din motive de protejare a intereselor americane.

În prima jumătate a anului 2021, autoritățile elene se pregătesc să solicite extinderea conductei militare grecești de combustibil de la Kavala la Alexandroupoli pentru a avea apoi o interconectare cu conducta NATO.

S-a rupt lanţul

În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai evident că Turcia acționează împotriva intereselor SUA din Orientul Mijlociu și sud-estul Mediteranei. În trecutul recent, a împiedicat operațiuni militare americane împotriva Statului Islamic în Siria, a diminuat progresul înregistrat în lungile negocieri de pace din Cipru în 2014 și 2017 și a achiziționat sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-400, care reprezintă o amenințare gravă pentru NATO şi securitatea SUA. Ca răspuns, Washingtonul a suspendat Turcia din programul partenerilor pentru avioanele F-35.

Pentagonul a decis să acorde prioritate transferului de arme de la baza Incirlik către o infrastructură europeană mai stabilă și mai sigură, cum ar fi baza aeriană italiană Aviano. De altfel, nu există o necesitate strategică de a menține un arsenal nuclear în Turcia, deoarece SUA au alte capacități nucleare pentru a descuraja Rusia, dacă este necesar. Washingtonul trebuie, de asemenea, să-și mute Regimentul 39 de aviaţie și diversele funcții de asistenţă ale acestuia.

Cipru și Grecia sunt alternative excelente. Baza Aeriană Akrotiri este deja sediul Aviaţiei Militare a Regatului Unit și dispune de piste și facilități similare cu cele de la Incirlik. În plus, este aproape de Orientul Mijlociu, dar cu avantajul adăugat de a fi în același timp pe pământ european. Alegerea Ciprului va trimite, de asemenea, un mesaj clar Turciei că Statele Unite nu mai sunt dispuse să tolereze prospecţiunile ilegale pentru hidrocarburi și şicanările navale permanente generate de Turcia în Zona Economică Exclusivă a Ciprului.

Recent, Grecia și Statele Unite au semnat un nou acord privind cooperarea reciprocă în domeniul apărării, care descrie aspectele fundamentale ale relației greco-americane în domeniul securităţii. Statele Unite vor extinde baza navală din Golful Souda, folosită de flota a 6-a, urmând a fi construite în continuare baze pentru elicoptere și aeronave.

Pe lângă noile planuri de extindere a bazelor militare din Grecia, este important de menționat că există deja facilități pentru transferarea imediată din Turcia a unor servicii americane. Acest lucru se va realiza la baza Forțelor Aeriene Grecești de la Larissa, unde din 2018 operează aeronavele americane UAV MQ-9 Reaper, dar și la bazele Stefanovikeio și Volos, unde sunt găzduite diferite elicoptere americane utilizate pentru misiuni de instruire, precum și 350 de soldați americani.

Pentru Biden, provocarea va fi reducerea la minimum a daunelor pe care Turcia le poate aduce intereselor SUA, fără a provoca noi tensiuni şi fără a exclude posibilitatea unei cooperări viitoare. Munca sa trebuie să înceapă de la recunoașterea faptului că Washingtonul nu poate salva singur alianța SUA-Turcia, precum şi de la faptul că Erdogan nu va putea oferi vreodată o restabilire reală a relațiilor. Este de aşteptat ca Statele Unite și Turcia să mai tempereze tonurile și să continue să lucreze împreună în domenii de interes comun.

Unii analiști au subliniat beneficiile politice interne pe care Erdogan le obține din atitudinea sa anti-occidentală, mai ales acum când se află într-o alianță electorală cu Lupii Gri din Turcia. Alții au evidențiat rolul ideologiei islamiste a lui Erdogan și aspirațiile de hegemonie în lumea musulmană. Alții indică o serie de nemulțumiri turcești concrete cum ar fi sprijinul acordat de Washington pentru luptătorii kurzi din Siria sau refuzul de a-l extrăda în Turcia pe predicatorul turc Fethullah Gulen și susțin că aceste lucruri explică agresivitatea turcească.

Cea mai îngrijorătoare realitate este că ideologia, nemulțumirile și politica internă au format împreună o nouă dogmă de securitate în Turcia, care identifică Statele Unite drept o amenințare majoră ce trebuie contracarată prin contramăsuri agresive. Vara trecută a circulat o înregistrare video care îl prezenta pe Biden într-o discuţie cu redacția New York Times, în care cerea Americii să îi încurajeze pe cei din Turcia să lucreze pentru a-l răsturna pe Erdogan prin procedură electorală.

Aproape imediat, atât Erdogan, cât și liderii opoziției din Turcia s-au grăbit să condamne comentariile lui Biden. Ei au denunțat amestecul SUA în afacerile interne ale Turciei și au insistat că nu vor participa la jocul imperialist al Washingtonului. Dacă atunci Biden era doar un candidat, astăzi el este următorul lider planetar, cu tot ce ar putea însemna asta.

Politica externă

Politica lui Biden este în prezent neprecizată în domenii cheie ale politicii externe. În ceea ce privește China, situația este complicată. Trump a avut inițial relații foarte bune cu Xi Jinping, apoi a declanşat un război comercial împotriva Beijingului, concentrându-se pe Huawei și 5G. O poziție dură împotriva Beijingului este de aşteptat să aibă şi Biden, dar cu siguranță vor exista şi elemente de compromis.

În privinţa Rusiei, noul lider planetar este de aşteptat să fie mai categoric pe problemele legate de echilibrele militare, în timp ce se va pune accent şi pe condamnarea încălcării drepturilor individuale de către cunoscutele țări „înfierate”. Biden a declarat în mod explicit că va readuce Statele Unite în Acordul climatic de la Paris, care a fost votat de 200 de țări din întreaga lume şi din care administrația Trump s-a retras, și că va readuce de asemenea țara în Organizația Mondială a Sănătății, după decizia predecesorului său de a părăsi organizaţia în plină pandemie globală. (Rador)

https://www.paron.gr/2020/12/23/adieykrinistes-oi-protheseis-tis-politikis-mpainten/

Traducerea: Carolina Ciulu