Legislativul ţării instalat în fotoliile confortabile din Palatul Parlamentului după alegerile din 2012 are toate şansele să devină cel mai cunoscut între Parlamentele statelor din lumea civilizată. Şi nu în sensul bun al cuvântului.

După marţea neagră din decembrie anul trecut, în care au încercat să se cocoaţe deasupra tuturor, votând pentru superimunitatea lor, fapt care le-a adus şi un premiu pentru corupţie, parlamentarii români au dovedit ieri , când s-au făcut scut în jurul lui Daniel Chiţoiu, că domnia legii este pentru ei doar o poveste de adormit naţiunea şi europenii. Tentativa din decembrie a eşuat în a asigura, în drept, imunitatea parlamentarilor, dar în fapt, aceştia ridică ziduri impenetrabile în faţa încercării Justiţiei de a afla adevărul, cu fiecare hotărâre de genul celei care l-a scăpat pe Daniel Chiţoiu de urmărirea penală în scandaloasa afacere privind înfiinţarea unei instituţii pentru angajarea rudelor, finilor şi prietenilor pe bani grei, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Cazul ASF este primul în care Justiţia reuşeşte să ajungă atât de aproape de a dovedi "gulerele albe" care au reuşit să penetreze GUVERNUL ROMÂNIEI. Procurorii români au mai avut o încercare, dacă vă amintiţi cazul Rompetrol – Dinu Patriciu, când şi atunci au fost suspiciuni cu privire la elaborarea actului normativ, dar ancheta pe acest filon a eşuat. În orice altă ţară din Uniunea Europeană, la ale cărei standarde râvnim de atâta amar de vreme, cazul ASF ar fi zguduit din temelii întreaga societate. Orice politician responsabil, orice demnitar al statului, pus în situaţia de a afla cu probe şi până la capăt adevărul despre cum ajung anumite cercuri de interese să obţină emiterea şi adoptarea unui act normativ întru servirea intereselor personale şi de grup, nu ar fi pus stavilă anchetei. Ba, dimpotrivă, ar fi cerut Justiţiei să facă lumină, să elimine suspiciunile cu privire la adresa Guvernului. Din păcate, pentru noi, românii de rând, parlamentarii cărora le-am dat votul ca nişte nătărăi ce suntem, au demonstrat ieri că se cred mai degrabă într-o ţară din lumea a treia, a patra, unde corupţia face legea. Votul lor împotriva începerii urmăririi penale a lui Daniel Chiţoiu a fost zdrobitor. 248 de parlamentari şi-au dat arama pe faţă, de argaţi ai CORUPŢIEI. Nu au luat în seamă rapoartele trecute ale Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi , prin votul dat, au demonstrat că nu le pasă nici de cele care vor veni şi care clar vor consemna lipsa voinţei politice de a continua lupta anticorupţie. Prin votul lor, parlamentarii au pus Justiţia cu "botul pe labe", încălcându-i independenţa. Ceea ce ar trebui să fie pur formal – fiind vorba despre fapte care nu au legătură cu declaraţiile politice (doar pe acestea le acoperă umbrela imunităţii, conform Constituţiei) – s-a transformat de fapt într-o substituire a Justiţiei, prin analizarea probelor – lucru pe care numai o instanţă de judecată este îndrituită să îl facă. Statul de drept a fost din nou, a câta oară?!, batjocorit. Fix în aceeaşi zi în care comisarul european pe justiţie, Viviane Reding, atenţiona într-o conferinţă de presă la Bruxelles că România riscă sancţiuni pentru ameninţări la adresa statului de drept. Votul dat ieri arată mai degrabă frica politicienilor în a se afla adevărul. Ei au tăiat avântul Justiţiei, imposibilitatea urmăririi penale a lui Daniel Chiţoiu punând anchetatorii în situaţia de a nu dovedi cu probe toate persoanele implicate în tragerea pe sfoară a românilor prin Ordonanţă de Guvern. De ce nu a fost curios Parlamentul să lămurească marea suspiciune care planează asupra Executivului Ponta , atingând inclusiv imaginea primului-ministru? Ce anume le-a fost teamă că va descoperi Justiţia şi, prin aceasta, vom afla şi noi, toţi românii?