Ma mira un singur lucru: ca mai exista oameni care se mira. Captivi ai unei nostalgii neghioabe, romanii au dovedit totodata ce usor le vine sa-si contrazica propriile pareri si ce bine se simte paradoxul intre oameni atat de primitori. Tin minte ca ieri sondajul de acum doi ani si jumatate, cand aceiasi 60% care isi manifestau increderea in conducatori erau de parere ca tara se indrepta intr-o directie gresita. Saptamana trecuta, efectul combinat al derutei si al amneziei a fost parca mai puternic. Ceausescu si-a adjudecat doua superlative antonimice, iar televiziunile s-au grabit sa consemneze nastrusnicia.

Fiecare post TV a procedat dupa cum a crezut de cuviinta. Antena 2, de exemplu, a difuzat un talk-show special si i-a adus in platou pe Adrian Paunescu si Florin Condurateanu. Intre ei s-a aflat moderatoarea – o faptura coplesita de amploarea misiunii si inhibata pana la mutenie. Ei bine, oricat mi-ar displacea amfitrionii incontinenti sau indragostiti de propria persoana, ajung sa-i prefer celor care stau pe un scaun, tac malc doua ore si surad anemic cand li se spune ca sunt filmati.

Nu dau numele persoanei care a gazduit talk-show-ul tocmai fiindca si-a asumat din capul locului conditia obiectului de decor. In contrast cu sloganul Antenei 2 – „Spune tot” -, tanara in chestiune n-a spus aproape nimic. A vrut la un moment dat sa formuleze o intrebare, dar s-a razgandit misterios pe la jumatate. S-a multumit sa anunte cuminte pauzele publicitare si sa ne indemne sa nu schimbam canalul. Nu l-am schimbat, dar nu datorita ei, ci fiindca am intuit ca in platou se pregatea un spectacol grotesc.

Tot ce-a urmat a fost indiguit de doua atitudini diferite, dar semnaland o trista complementaritate: emfaza nezdruncinabila a lui Adrian Paunescu si slugarnicia mata a lui Florin Condurateanu. De o parte tutuire senioriala, de cealalta veneratie in genunchi. De o parte verva cenacliera, de cealalta ochi umezi si un extaz cvasimistic. In fine, de o parte ocolirea sistematica a culpelor trecute, de cealalta temenele unsuroase si o roaba de complimente livrate maestrului.

Cei care l-au cunoscut pe Adrian Paunescu doar din acest gen de emisiuni s-au ales cu un portret mincinos. Pentru ei, poetul invitat la Antena 2 a aparut ca un frondeur greu de strunit, un persecutat al fostului regim, un aparator al nedreptatitilor si in fond un disident de marca. Tot saptamana trecuta ni s-a spus ca Adrian Paunescu a ajutat multi oameni aflati la ananghie (lucru adevarat, de altminteri), l-a contrat in repetate randuri pe Nicolae Ceausescu (hm!) si a atacat comunismul (ha, ha!). Am aflat aceste lucruri chiar din gura poetului, lasat sa-si fardeze imaginea cu amabila complicitate a lui Florin Condurateanu si a diafanei moderatoare.

La randul lui, Nicolae Ceausescu a fost descris drept un cititor asiduu de poezie, un tip cu sensibilitati aproape romantice, un politician amorezat lulea de tarisoara si o victima a celor din jur. Ascultandu-l pe Adrian Paunescu, aveai impresia ca vorbeste despre Dimitrie Cantemir sau Vasile Lupu, nicidecum despre un satrap primitiv si sangvinar.

Ce uita sa spuna Adrian Paunescu este ca s-a numarat ani buni printre „cei din jur” si ca a contribuit decisiv la cultul personalitatii ceausiste – macar prin tona de maculatura omagiala dedicata Supremului. Insa cine a fost atent pana la capat s-a simtit rasplatit. Enervat de forfota prezentului, poetul a rabufnit: „Lipsa de eficacitate a democratiei e o mare nenorocire. Macar inainte barca avea o directie. Chiar daca nu era directia buna, era o directie”. Ei da, asa mai vii de-acasa.

Sigur, emisiunea din 7 decembrie n-a fost singura tentativa de reabilitare a unor oameni stampilati de vinovatii majore. Antena 2 l-a reconditionat pe Adrian Paunescu sub forma unui nufar barbos si a unui pandur clandestin sub comunism, desi imaginea lui reala e cu totul alta. In ce ma priveste, am o singura tristete: aceea ca Adrian Paunescu a gasit o intrebuintare atat de proasta inteligentei, talentului si charismei de care dispune in cantitati remarcabile. Pacat.