În același timp, înaintea stabilirii liniilor directoare pentru viitoarele negocieri, la Consiliul European de primăvară, din martie, încep să se vadă paradoxurile Brexitului. Astfel, Marea Britanie a vrut să iasă din Uniunea Europeană pentru a-și „redobândi suveranitatea”, dar în mod real, pentru a putea renunța la una din cele 4 libertăți ale pieței unice – libera circulație a persoanelor – și, respectiv, a forței de muncă. Dacă mai adăugăm politicile privind migrația, avem elementele clare ale nemulțumirii britanicilor.

Pe de altă parte, Foreign Office, Ministerul de Externe britanic, susține că dorește o Europă puternică și unită după Brexit, și o relație cât mai strânsă cu aceasta, în orice caz accesul la piața comună și continuarea cooperării militare – concretizată deja în cadrul NATO și prin acordul general întărit cu Franța. Divorțez, dar rămân cu tine, eventual în relații și mai apropiate.

Pe de altă parte, Londra are dificultăți în a se pune în șoșonii Europei însăși: aceasta se simte trădată de britanici, mai mult, dorește să facă din Brexit un proces care costă, care doare și care va disuada pe orice alt doritor să urmeze calea Marii Britanii. E un proces natural și, dacă vreți, profund uman, dacă e să refacem alegoria cu divorțul. Nu poți să divorțezi, dar să vrei să rămâi în aceeași casă, în aceeași viață, să împarți banii cu soția, aceasta săți spele în continuare lucrurile și să-ți gătească, ba să ai și privilegiul relațiilor conjugale. Și să mai subziste și încrederea, după actul de divorț.

Marea Britanie vorbește despre compensarea relațiilor cu Uniunea Europeană prin relații bilaterale întărite cu statele membre. Spune că pleacă din UE, nu și din Europa, și că bilateralismul regăsit poate să compenseze perspectiva părăsirii Uniunii. În principiu, ar avea dreptate, doar că cei 27 care rămân respectă regulile europene, deci acolo unde apar incompatibilități, cel sacrificat este terțul din exterior.

Statele membre continuă să dezvolte relațiile comunitare și proiectele interne, în care Marea Britanie nu e parte. Și, politic, încrederea în relațiile cu Marea Britanie a fost puternic zdruncinată. Mai mult, abordarea pe cale bilaterală a statelor, unul câte unul, ar putea face Uniunea Europeană și mai nervoasă. Ar putea interpreta gestul fie ca o formă de subminare a unității celor rămași, fie o opțiune de capacitare a unora dintre statele membre pentru a altera un mandat comun, eventual în favoarea Marii Britanii. Sau, de ce nu, crearea unor noi adepți pentru părăsirea UE.

Indiferent cât ar sublinia Externele britanice că nu e așa, că vor o Europă mai unită și mai puternică, că democrația din interiorul UE trebuie să însemne libertatea statelor de a încheia relații bilaterale cu terțe state, oricât de profunde, neîncrederea Brexitului joacă un rol important pe termen mediu. Și mai poate dura. Apărarea și securitatea sunt ancore puternice de colaborare cu Londra, care vor subzista și pe mai departe.

E natural, există NATO, relația în interiorul Alianței este extrem de strânsă, iar noile politici comune, permanente, întărite, în cadrul apărării comune nu vor fi adoptate împotriva Alianței și a prevederilor, angajamentelor și garanțiilor din cadrul Alianței, O spune Declarația de la Roma, din primăvara anului trecut, la lansarea procesului de reflecție pentru noua Europă, o spun statele membre interesate ca Alianța și articolul 5 să funcționeze iar SUA să fie implicată în securitatea și apărarea Europei.

Însă în politicile comunitare, Marea Britanie trebuie să realizeze că jocurile sunt făcute. Va ieși din toate proiectele. Perioada de tranziție e încă discutabilă, în funcție de proiectele pe care Comisia și Londra aleg să le continue, în legătură și cu contribuția bugetară a Londrei.

Însă celelalte proiecte încetează. Și chiar și cele din perioada de tranziție, încetează în 2020, la sfârșitul tranziției. Iar pentru a fi înnoite, Marea Britanie are nevoie de foarte multe eforturi. Asta în paralel cu refacerea relațiilor bilaterale și cele peste 50 de acorduri cu terțe state pe care le are UE și de care Marea Britanie nu mai beneficiază după 29 martie 2019. Despre România: Parteneriatul Strategic cu Marea Britanie trebuie întărit.

Este al doilea investitor în securitatea și apărarea României și suntem interesați ca să reușească și economic, și strategic. Marea Britanie are și exemplul SUA de implicare în formatele regionale, vezi tandemul securitar-economic Formatul București 9 – Inițiativa Celor trei Mări. Și Marea Britanie poate alege cooperarea economică în acest format, compatibil cu apartenența statelor la UE, și care nu subminează relațiile interne din Uniune.

Te-ar putea interesa și: