E frig, noaptea în deşert, chiar dacă ziua poţi să mori de căldură. Dar să ştiţi, deşertul, misterele, ruinele antice imperiale, magia care ne înconjura, ne fura somnul. Aşa că în fiecare seară se făcea un foc de tabără şi după modelul oriental, spuneam istorii, poveşti adevărate. Fiecare la rândul lui. Când mi-a venit rândul am spus basmul românesc al “tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte” şi am spus că asemenea locuri vrăjite există pe Pământ. Valea Hunza, cunoscută din romanul Shangri-La, valea Vilcabamba, Loma Linda, Nuoro, Karakelissa sunt numai câteva locuri, vizitate de mine, unde locuitorii se bucură de sănătate şi o viaţă foarte lungă.
Aceste locuri magice au ceva în comun: locuitorii sunt aproape izolaţi de restul lumii şi au cam acelaşi regim alimentar. Legume proaspete, lactate de capră, vin şi multă cafea. Peşte de două ori pe săptămână, carnea de porc o consumă de două ori pe an: de Crăciun şi de Paşte. Dar ceea ce este mai important este calitatea apei. Apă vie, polarizată, provenită din gheţari alpini de mare altitudine. În toate aceste locuri am întâlnit doar două animale: capre şi pisici! Rar câte un căţel care, de obicei, păzea turmele de capre contra vreunui leu de munte, sau leopard de zăpadă. Din aceste locuri lipsesc cu desăvârşire făina albă şi zahărul industrial, cele două otrăvuri moderne.
Teoria mea era şi este că societatea de consum ne consumă în primul rând pe noi, oamenii şi că dacă vrem să trăim mult, frumos și sănătos trebuie să respingem seducţia traiului modern, a consumismului, a “provocărilor” şi a “întrecerii” şi să adoptăm stilul de viaţă şi alimentar al longevivilor sănătoși din locurile magice ale Pământului!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
