Ministrul Educației, Lucian Pop a recunoscut, la o emisiune TV, că gratuitatea în învățământul românesc este o noțiune relativă. Copilul nu plătește nimic, dar plătesc școala și părintele, a explicat el.
„Învăţământul de stat este gratuit” arată atât Constituţia României (la art. 32), cât şi Legea Învăţământului (nr. 84/1995 cu modificările sale ulterioare). Teoretic, până în clasa a X-a inclusiv, copilul ar trebui să aibă acces la tot ce are nevoie din învățământul de stat. Practic, însă, situația e cu totul alta.
În realitate, părinții plătesc mare parte din această gratuitate: manualele costă, materialele auxiliare acestora costă, uniformele costă, rechizitele la fel, ba chiar din banii strânși la „fondul clasei” sunt cumpărate şi materialele didactice, precum cretă şi bureţi. Nu mai vorbim de sandwichul pe care un părinte i-l dă colilui la școală sau de renovarea sălilor de clasă ori de salariile agenților de pază, care sunt achitate, de multe ori, din banii strânși de părinți.
Prezent la emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, joi seară, ministrul Educației, Liviu Pop, a explicat că: „Educația este gratuită conform Constituției! În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate. Părintele asigură altă parte din gratuitate, dar pentru copil e gratuit! Copilul nu plătește nimic! Dar plătește școala și părintele”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ministrul a explicat că și el, ca părinte, cheltuie la fel care oricare altul cu copilul său.
„Nu avem fondul clasei. Avem o asociație de părinți, bani pe care îi gestionăm noi, nu are nicio influență”, spune ministrul.
Deși scot bani mulți din buzunar pentru educația odraslelor lor, părinții, însă, n-au niciun drept și niciun cuvânt de spus atunci când la școală se iau decizii care influențează viața copiilor. Ministrul Lucian Pop spune că părinții n-ar fi în stare să decidă ce-i mai bine pentru odraslele lor.
„Părintele participă la decizii, dar nu se prea pricep. Neavând o radiografie clară a ceea ce știe copilul meu pe competențele de bază, pe trunchiul obligatoriu, eu nu știu dacă... Eu iau fetița mea, e mai bună la chimie sau la fizică. Nu știu dacă e mai bună la română sau la engleză. Nu mi s-a spus, nu știu, sunt trei sau patru zone de orientare școlară, că așa e făcut sistemul, nu că nu mi-aș dori eu să știu. Ce să-i spun eu la opțional să facă? Astronomia? Altă disciplină? De aceea, părintele trebuie să fie partenerul școlii. Acolo unde părintele este partenerul școlii, copilul are de câștigat. Noi avem sute de mii de copii cu părinții în străinătate. Cine face orientarea la ei? Bunicul, mătușa, strada?”, a replicat ministrul.
Cu toate astea, responsabilitatea profesorilor față de eșecul elevilor lor nu există. O arată chiar exemplul dat de ministru care lasă să se înțeleagă că orice elev de nota 1 poate ajunge să dea bacalaureatul chiar dacă nu știe tabla înmulțirii.
„Auziți, ce poate face un profesor care preia în clasa a IX-a un elev care la capacitate a luat 1 că nu știe tabla înmulțirii? L-a preluat în clasa a IX-a, la filiera tehnologică, pentru că în general acolo ajung, am învățământ obligatoriu de 10 clase, ajunge sub o formă sau alta să dea examenul de bacalaureat dar el n-are cunoștințe de clasa a V-a? (...) am spus că acest elev de nota 1 la matematică sau de nota 1 la română sau orice vreți, trebuie orientat în carieră pe zonele în care nu are nevoie de cunoștințele pe care nu le dobândește, adică progresul, orientarea școlară să fie făcută, dacă vreți, din clasa pregătitoare”, a arătat Lucian Pop.
Culmea e că deși recunoaște orientarea școlară ar trebui făcută timpuriu, în funcție de competențe, ministrul aruncă totul în cârca părinților. De aici, se ridică o întrebare: la ce folosește încrederea părintelui în școală, dacă școala n-are nicio responsabilitate față de elevul pe care-l produce?
„Noi facem orietare școalară astăzi în clasa a XII-a, că și în clasa a VIII-a oprează pentru licee că a auzit că liceul respectiv sau i se pare lui că matematica sau chestiuni de genul acesta. Din ce în ce mai mulți copii, alături de părinți, încep să-și facă orientarea școlară mai devreme. Încep să se gândească de prin clasa a VII-a la ce liceu mă duc, ce vreau să fac în viață. Aici este rolul școlii și încrederea pe care i-o acordă părintele școlii. Pentru că nu o să poată face profesorul în cele 4 ore sau șase ore dacă vreți cât stă cu copilul ceea ce ar trebui să facă părintele timp de 24 din 24, că până la urmă e cointeresarea părintelui în actul de educație”, a spus Lucian Pop, ministrul Educației, la emisiunea „În fața ta”, de la Digi24.
Recomandările noastre
