În dialog cu editorii revistelor iezuite europene, pontiful lansează o invitație de a reflecta asupra rădăcinilor și intereselor legate de conflictul din Ucraina
Pe 19 mai, Papa Francisc s-a întâlnit cu directorii revistelor culturale europene ale Companiei lui Isus aflați în audiență în biblioteca privată a Palatului Apostolic, scrie Avvenire. La întâlnire erau prezente zece persoane: părintele Stefan Kiechle de la Stimmen der Zeit (Germania), Lucienne Bittar de la Choisir (Elveția), părintele Ulf Jonsson de la Signum (Suedia), părintele Jaime Tatay de la Razón y fe (Spania). ), părintele José Frazão Correia din Brotéria (Portugalia), părintele Pawel Kosinski de la Deon (Polonia), părintele Arpad Hovarth de la A Szív (Ungaria), Robert Mesaros de la Viera a život (Slovacia), Frances Murphy de la Thinking Faith (Regatul Unit) și părintele Antonio Spadaro de la La Civiltà Cattolica.
Trei redactori erau laici, din care două femei (revistele elvețiene și engleze). Ceilalți erau iezuiți. Întâmpinându-i, Papa a făcut o glumă în timp ce le-a spus că se afla într-un scaun cu rotile din cauza durerilor de genunchi: „Bine ați venit! Vedeți? Stau în noul meu scaun de gestație”. La audiență a participat și preotul general al Societății lui Isus, părintele Arturo Sosa.
Publicăm un amplu fragment din dialogul dintre Papa Francisc și redactorii revistelor culturale europene iezuite. Audiența, care a avut loc în data de19 mai, s-a desfășurat conform modelului întrebări și răspunsuri. Textul integral este publicat în caietul numărul 4128 al revistei La Civiltà Cattolica. Următoarea parte include răspunsurile Suveranului Francisc la o întrebare despre reînnoirea spirituală a Bisericii și, la început, la întrebarea despre cum trebuie comunicate știrile legate de război și ce trebuie făcut pentru a contribui la un viitor de pace.
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne îndepărtăm de tiparul normal al "Scufiței Roșii": Scufița Roșie era bună și lupul era personajul cel rău. Aici nu există buni și răi metafizic, într-un mod abstract. Se conturează ceva la nivel global, cu elemente care sunt împletite între ele. Cu câteva luni înainte de începerea războiului, am întâlnit un șef de stat, un om înțelept care vorbește puțin, un om cu adevărat foarte înțelept. Și după ce a discutat despre lucrurile despre care voia să vorbească, mi-a spus că este foarte îngrijorat de modul în care se mișcă NATO. L-am întrebat de ce, iar el mi-a răspuns: „Latră la porțile Rusiei. Și nu înțelege că rușii sunt imperiali și nu permit niciunei puteri străine să se apropie de ei”. Apoi a concluzionat: „E o situație care ar putea duce la război”.
Aceasta a fost părerea lui. Războiul a început pe 24 februarie. Acel șef de stat a știut să interpreteze semnele a ceea ce se întâmplă. Ceea ce observăm noi acum este brutalitatea și ferocitatea cu care acest război este purtat de trupele, în general mercenare, folosite de ruși. Și rușii preferă să trimită înainte ceceni, sirieni, mercenari. Pericolul constă însă în faptul că noi vedem doar acest lucru, care este monstruos, și nu întreaga dramă care se desfășoară în spatele acestui război, care poate că într-un fel a fost a fost ori provocat, ori nu a fost împiedicat. Și înregistrez un interes pentru testarea și vânzarea de arme. Este foarte trist, dar practic miza este aceasta. În acest moment, cineva îmi poate spune: dar tu ești în favoarea lui Putin! Nu, nu sunt. Ar fi simplist și greșit să spun așa ceva. Pur și simplu sunt împotriva reducerii complexității situației la distincția dintre bine și rău, fără să mă gândesc la rădăcinile și interesele din spatele acestui război, care sunt foarte complexe. În timp ce vedem ferocitatea, cruzimea trupelor ruse, nu trebuie să uităm problemele, pentru a încerca să le rezolvăm. De asemenea, este adevărat că rușii au crezut că totul se va termina într-o săptămână. Numai că au calculat greșit. Au găsit un popor curajos, un popor care se luptă să supraviețuiască și care are o istorie de luptă.
Mai trebuie să adaug că noi percepem ceea ce vedem că se întâmplă acum în Ucraina în acest fel pentru că este mai aproape de noi și ne afectează mai mult sensibilitatea. Dar mai sunt și alte țări îndepărtate – să ne gândim la unele zone din Africa, în nordul Nigeriei, în nordul Congo-ului – unde războiul continuă să fie în desfășurare și nimănui nu-i pasă. Gândiți-vă la Rwanda de acum 25 de ani. Să ne gândim la Myanmar și la Rohingya. Lumea este în război. Acum câțiva ani mi-a trecut prin minte să spun că trăim al treilea război mondial pe bucăți. Iată, pentru mine astăzi a fost declarat al treilea război mondial (...). Să revenim la Ucraina. Toată lumea își deschide inimile refugiaților, exilaților ucraineni, care sunt de obicei femei și copii. Bărbații au rămas să lupte. La audiența de săptămâna trecută, două soții de soldați ucraineni care se aflau în oțelăria Azovstal au venit să-mi ceară să intermediez pentru salvarea lor. Suntem cu toții foarte sensibili la aceste situații dramatice. Sunt femei cu copii, ai căror soți se luptă acolo. Femei tinere. Dar mă întreb: ce se va întâmpla atunci când va trece entuziasmul acesta de a ajuta? Pentru că lucrurile se răcesc, ei bine, atunci cine va avea grijă de aceste femei? Trebuie să privim dincolo de acțiunea concretă a momentului și să vedem cum îi vom susține ca să nu ajungă în mâinile traficanților, să nu fie folosite, pentru că vulturii dau deja târcoale. Ucraina este expertă în a suferi sclavia și războaiele.
Este o țară bogată, care a fost dintotdeauna fragmentată din voința celor care au vrut să o ia în stăpânire pentru a o exploata. Este ca și cum istoria ar fi predispus ca Ucraina să fie o țară eroică. Văzând acest eroism ne atinge inimile. Un eroism care se îmbină cu tandrețea! De fapt, atunci când au sosit primii soldați ruși tineri- apoi au trimis mercenari -, care trebuiau să efectueze "o operațiune militară", după cum spuneau ei, fără să știe că vor intra în război, atunci când s-au predat, cele care au avut grijă de ei au fost chiar femeile ucrainene .. Mare umanitate, mare tandrețe. Femei curajoase. Oameni curajoși. Un popor căruia nu îi este frică să lupte.
Un popor muncitor și în același timp mândru de pământul său. Să ținem cont de identitatea ucraineană în acest moment. De fapt, un asemenea eroism e ceea ce ne mișcă cel mai mult. Aș dori foarte mult să subliniez acest punct: eroismul poporului ucrainean. Avem în fața ochilor noștri o situație de război mondial, interese globale, vânzări de arme și calcule geopolitice, care martirizează un popor eroic. Aș dori să mai adaug ceva. Am avut o conversație de 40 de minute cu Patriarhul Kirill. În prima parte mi-a citit o declarație în care furniza motive pentru justificarea războiului. Când a terminat, am intervenit și am spus: "Frate, noi nu suntem clerici ai statului, suntem păstori ai poporului". Trebuia să mă întâlnesc cu el pe 14 iunie la Ierusalim pentru a vorbi despre treburile noastre. Dar odată cu războiul, de comun acord, am decis să amânăm întâlnirea pentru o dată ulterioară, pentru ca dialogul nostru să nu fie înțeles greșit. Sper să-l întâlnesc în septembrie, la o adunare generală în Kazahstan, să-l pot saluta și să vorbesc puțin cu el în calitate de pastor..", a conchis Suveranul Pontif, referindu-se la rzboiul din Ucraina. (Traducerea Cătălina Păunel, RADOR)