„Nimeni nu trebuie să cedeze în faţa atracției fundamentalismului și violenței”, a declarat Papa Francisc în moscheea din Jakarta, capitala țării cu cei mai mulți musulmani din lume.

Papa, contra războiului din motive religioase

Domneştea liniștea în interiorul cortului cu dungi roșii și albe (culorile Indoneziei), în timp ce Suveranul Pontif și marele imam al moscheii Istiqlal semnează Declarația comună de „promovare a armoniei religioase pentru binele umanității”. Nu războiului, mai cu seamă unuia care este acoperit de motivații religioase.

Lupta comună împotriva schimbărilor climatice şi promovarea dialogului interreligios. Acesta este pe scurt conţinutul declaraţiei. Iar cei prezenți, printre care se află şi zece lideri religioși, înțeleg importanța unui moment solemn care face parte din vizita Papei Francisc la cel mai mare lăcaș de cult islamic din Asia, capabil să găzduiască până la 250 de mii de oameni.

Această vizită, presărată și de gesturi de afecțiune reciprocă, este o altă dovadă a acelui „respect reciproc, a conviețuirii armonioase între religii și sensibilități spirituale diferite”, pentru care Pontiful a întreprins această călătorie în Asia de Sud-Est și apoi și în Oceania.

Papa Francisc și Nasaruddin Uma, împreună la Jakarta

Imaginea celor doi, a Papei Francisc și a lui Nasaruddin Umar, amândoi în veșminte albe, așezați unul lângă altul, poate deveni una dintre imaginile simbolice ale întregului itinerariu apostolic, cel mai lung din întregul Pontificat.

Așa cum urările exprimate de Papă în discursul său sunt fundamentale: „Experiența religioasă trebuie să fie un punct de referință pentru o societate frățească și pașnică și niciodată un motiv de închidere și conflict”.

„Nimeni să nu cedeze farmecului fundamentalismului și al violenței, ci toţi să fie în schimb fascinați de visul unei societăți și umanități libere, fraterne și pașnice”.

Cuvinte cu atât mai semnificative cu cât vin într-un moment de tranziție instituțională foarte delicată pentru Indonezia, țara cu cei mai mulți musulmani din lume.

Indonezia, un mozaic de culturi, grupuri etnice și tradiții religioase

Constituția garantează toleranța religioasă, însă fundamentalismul mocnește sub cenușă și există temeri privind revenirea la o epocă autoritară, care părea să se fi încheiat definitiv în 1998. Prin urmare, mâna întinsă a Papei Francisc către comunitatea musulmană locală asumă şi un rol strategic. important pentru a preveni ispitele intolerante față de creștini.

În acest sens este embematic un pasaj din discursul pontifului: „Indonezia este o țară mare, un mozaic de culturi, grupuri etnice și tradiții religioase, o diversitate foarte bogată, care se reflectă și în varietatea ecosistemului și a mediului înconjurător. Și dacă este adevărat că găzduiește cea mai mare mină de aur din lume, să știţi că cea mai de preț comoară este dorința ca diferențele să nu devină motiv de conflict ci să se armonizeze în armonie și respect reciproc”.

​Momentele vizitei făcute de Papa Francisc

Vizita, care a început în jurul orei locale 9.00 (când în Italia era ora 4.00), a avut mai multe momente importante. În primul rând, oprirea în fața „Tunelului Prieteniei”, care leagă moscheea de Catedrală (cele două lăcașuri de cult sunt de fapt situate unul vizavi de celălalt în Piața Merdeka fiind despărțite doar de o arteră foarte circulată). Aici, Suveranul Pontif a adresat un scurt salut. A urmat ceremonia în care Imanul l-a întâmpinat pe Papa Francisc, iar în final semnarea Declarației comune și discursul Episcopului Romei.

„Acest „Tunel al prieteniei” își propune să fie un loc de dialog și întâlnire”, a spus Pontiful. De obicei, tunelul evocă ideea de întuneric, dar aici este lumină. „Aș vrea să vă spun, însă, că voi sunteţi lumina care îl luminează, cu prietenia voastră, cu armonia pe care o cultivaţi, cu sprijinul vostru reciproc și cu mersul vostru împreună care vă conduce, la capătul drumului, către lumina deplină”.

În această lumină, a adăugat Papa Francisc, „putem recunoaște, în cei care au păşit alături de noi, un frate, o soră, cu care să împărtășim viața și să ne sprijinim reciproc. În faţa numeroaselor semne de amenințare, a vremurilor întunecate, o punem în contrast semnul fraternității care, primindu-i pe ceilalți și respectându-leidentitatea, îi îndeamnă să urmeze un drum comun, făcut în prietenie, și care duce spre lumină”.

De aici o nouă speranță: „Speranţa că putem trăi în armonie și pace, conștienți de necesitatea unei lumi mai frățești”. Iar „comunitățile noastre pot fi din ce în ce mai deschise la dialogul interreligios și pot fi un simbol al coexistenței pașnice care caracterizează Indonezia”.

Discursul Papei Francisc

După ce a reamintit că moscheea a fost proiectată de un arhitect creștin, o dovadă în plus că „locurile de cult sunt spații de dialog”, Papa Francisc a subliniat: „Promovarea armoniei religioase pentru binele umanității” este inspirația pe care suntem chemați să o urmăm și care dă şi titlul Declarației comune pregătită cu această ocazie.

În ea ne asumăm cu responsabilitate crizele grave și uneori dramatice care amenință viitorul umanității, în special războaiele și conflictele, alimentate din păcate și de exploatarea religioasă, dar și criza de mediu, care a devenit un obstacol pentru creșterea și conviețuirea popoarelor. Și în fața acestui scenariu, este important ca valorile comune tuturor tradițiilor religioase să fie promovate și întărite, ajutând societatea să „înfrângă cultura violenței și indiferenței” și să promoveze reconcilierea și pacea”.

Pontiful a revenit apoi la imaginea tunelului ne stimulează să înțelegem ceea ce curge în adâncul vieții noastre, dorința de plinătate care trăiește în adâncul inimii noastre.

Marele Imam: Prezența dumneavoastră, o mare onoare pentru toți indonezienii

În practică, „rădăcina comună a tuturor sensibilităților religioase este una singură: căutarea unei întâlniri cu divinul, setea de infinit pe care Atotputernicul a pus-o în inima noastră, căutarea unei bucurii mai mari și a unei vieți mai puternice decât oricare. moartea, care ne animă călătoria vieții și ne împinge să părăsim egoul pentru a-L întâlni pe Dumnezeu”. În felul acesta „descoperim că toți suntem frați, toți pelerini, toți în drum spre Dumnezeu, dincolo de ceea ce ne diferențiază”.

„Vă încurajez – a concluzionat Papa Bergoglio – să continuați pe această cale: fie ca noi toți, împreună, fiecare cultivându-și propria spiritualitate și practicând propria religie, să putem merge în căutarea lui Dumnezeu și să contribuim la construirea unor societăți deschise, întemeiate pe reciprocitate. respect și iubire reciprocă, capabile să izoleze rigiditatea, fundamentalismul și extremismul, care sunt întotdeauna periculoase și niciodată justificabile”.

În discursul său de bun venit, Marele Imam a spus: „Prezența dumneavoastră în cea mai mare moschee din Asia, a treia ca mărime din lume după Mecca și Medina, este o mare onoare pentru toți cetățenii indonezieni. Suntem plini de bucurie că vă exprimaţi aprecierea pentru națiunea și comunitatea noastră vizitând acest loc sacru și mândru. Dacă vrea Dumnezeu, mesajul și idealurile exprimate de Sfinția Voastră, Papa Francisc, vor fi puse în practică și aduse la bun sfârșit de noi toți.”

Declarația comună

Textul Declarației, care urmează celei de la Abu Dhabi, face referire la problemele majore ale momentului. În special la „dezumanizarea” caracterizată „prin violență și conflict pe scară largă”. „Este deosebit de îngrijorător – citim în text – că religia este adesea exploatată în acest sens, provocând suferință multora, în special femeilor, copiilor și vârstnicilor. Rolul religiei, totuși, ar trebui să includă promovarea și protejarea demnității fiecărei vieți umane.”

La semnarea documentului au fost prezenți Gus Yahya Staquf de la organizația musulmană Nadhatul Ulama; Abdul Mu'ti de la organizația musulmană Muhammadiya; reverendul Jack Manuputty pentru bisericile creștine; Wisnu Bawa Tenaya pentru hinduism; Philip Wijaya pentru budiștii Permabudhi; Bante Dhammasubbo pentru budiștii Walubi; Budi Tanuwibowo pentru confuciani; Engkus Kuswara pentru alți credincioși.

(Articol de Mimmo Muolo, Avvenire; Traducerea Cătălina Păunel, RADOR RADIO ROMANIA)