Panică sau normalitate responsabilă? Editorial exclusiv evz.ro de Călin Popescu-Tăriceanu

Văd și eu, ca mulți români, isteria pe care canalele guvernamentale o răspândesc cu privire la creșterea accelerată a numărului de infectați cu noul coronavirus.

Mi se pare că abordările lor apocaliptice pregătesc noi măsuri excepționale și strângeri de șurub. Putem să ne certăm și pe cifre (adică pe vremea stării de urgență când eram închiși în case și erau doar 3000 de testări/zi, România avea frecvent peste 300 de infectați pe zi, iar astăzi când sunt 12500 de teste/zi avem peste 400, deci de unde disperarea???), dar aș vrea să discutăm mai degrabă despre panică drept metodă de a convinge oamenii să respecte regulile.

Este oare panica singura metodă de a-i convinge pe români să poarte masca de protecție în public sau să evite aglomerațiile? Eu nu cred că metoda asta poate funcționa prea mult timp. Oamenii s-au obișnuit cu catastrofe mai mari decât un virus: războaie mondiale, inundații sau cutremure. Am mai spus-o: panica nu-i ajută decât pe guvernanți, indiferent cum i-ar chema. Îi face pe oameni să stea cu ochii în televizoare și să aștepte soluții miraculoase de la conducători. Panica în schimb ne paralizează pe toți și ne împiedică să ne gândim la reluarea unei vieți normale.

Eu cred că trebuie să încetăm să mai funcționăm pe modelul pendulului, adică pe extreme. Ba virusul era doar o gripă ușoară (zicea dl Iohannis), ba este ceva mortal și trebuie să ne închidem în case și să punem lacătul pe țară, ba de fapt virusul nu există și este doar o manipulare a ocultei mondiale etc.

OMS, stare de alertă la cel mai înalt nivel. Epidemia considerată urgenţă de sănătate

Facebook și TikTok, interzise de un mare angajator din România. Angajații sunt foc și pară

Trebuie să redevenim echilibrați. Trebuie să fim conștienți că virusul există, că nu dispare peste vară și că trebuie să ne luăm măsurile individuale de protecție. În același timp ne trebuie niște guvernanți care să-i protejeze pe cei care nu o pot face singuri, mă refer la familii vulnerabile, la români instituționalizați etc.

De ce cred că panica este ultimul lucru de care avem nevoie? Pentru că panica este un mare consumator de energie care însă nu produce nimic. Doar și mai multă panică! Nu o să putem reveni la o viață normală dacă guvernanții, din motive electorale, vor continua sa încurajeze panica! În locul ei trebuie să ne regăsim optimismul și să considerăm că vom avea un guvern care va găsi soluțiile cele mai bune pentru a finanța întreprinderile românești. Să zicem că cei peste un million de români care își caută locuri de muncă vor găsi un loc de muncă, chiar finanțat de stat, și motoarele economiei vor porni. Motoarele ținute în funcțiune chiar forțat vor funcționa un timp, cât guvernul va avea bani să finanțeze operațiunea. Dar dacă consumul nu va ieși din starea de panică și de blocaj și lumea să înceapă să cumpere produsele livrate de o economie ținută în viață doar “de aparate” totul se va bloca și o vom lua de la capăt.

Speranța mea că economiile țărilor dezvoltate vor avea un efect de tractare și pentru noi începe să pălească pentru că văd că economiile țărilor partenere pornesc și ele greu și cu viteze diferite.

În consecință, guvernanții trebuie să înceteze să folosească panica drept principal vehicul de convingere a oamenilor pentru că acest lucru va inhiba orice dorință a românilor de a reveni la o normalitate responsabilă. Poate că panica va ține infecția sub control, dar în schimb va trebui să punem din nou lacătul pe țară. Ne permitem acest lucru?!

E clar că întoarcerea la o viață normală va produce o creștere a numărului de infectați. O vedem în Germania și în alte țări care s-au întors la muncă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să trăim sub teroarea drobului de sare, ci că trebuie să izolăm chirurgical zonele care devin focare, să avem grijă de oamenii de acolo și ceilalți să mergem mai departe pentru a-i putea susține și pe ei. Dacă nu vom reporni economia și apetitul pentru consum intern, tot chinul și umilințele prin care am trecut în această perioadă au fost degeaba. Vom trăi la nesfârșit din ajutoare guvernamentale și ne vom rostogoli la nesfârșit creditele. Soluția este să rupem acest cerc vicios și să forțăm întoarcerea la o normalitate responsabilă, fără panică.

Sigur, există soluția spre care ne împinge guvernul: închidem tot, stăm în case, ieșim câte unul de două ori pe săptămână să luăm pâine și lapte pentru copii. Probabil că virusul va dispărea, dar oare ce vom mai găsi după ce vom ieși din case?

Eu cred că soluția este o responsabilitate individuală, asumată, conștientă care să ne permită să revenim la normalitate. Responsabilă.