Epidemia este ca un reflector care luminează toate cotloanele lumii și îi dezvăluie hibele. Iată, de exemplu, cum arată Franța reală, din spatele cabotinismului lui Macron. Reproducem mai jos un articol de fond din Valleurs Actuelles, având titlul: „Coronavirus: Macronia a intrat în panică”.
Reproducem mai jos un articol de fond din Valleurs Actuelles, având titlul: „Coronavirus: Macronia a intrat în panică”.
Penurie de măști, lipsă a testelor de depistare, reacții întârziate, stat paralizat, criză politică; coronavirusul dezvăluie ceea ce trebuia până la urmă să fie remarcat: lacunele guvernării Macron și falimentul societății noastre.
Scandalul sângelui contaminat, din anii 1980, bântuie încă conștiințele tuturor decidenților publici? Prefectul unui departament aflat foarte departe de Paris spune:
„Este siderant, aproape că nu mai avem deloc dispoziții scrise, și când primim instrucțiuni, totul se face oral. Pentru că le este frică, suntem total singuri în fața crizei.”
Un alt prefect din partea de vest a țării zice:
„Guvernul a înțeles că de la începutul pandemiei toate mailurile lor pot fi aduse în fața justiției. Le țâțâie fundul de frică.”
Toți înalții funcționari și șefii agențiilor regionale de sănătate cu care am stat de vorbă sunt de acord asupra unui aspect: această formă de panică instituțională s-a agravat după declarațiile lui Agnès Buzyn (ministra Sănătății, care a demisionat pe 16 februarie pentru a candida la Primăria Parisului – n.r.).
Într-un interviu pentru Le Monde din 18 martie, fosta ministră a Solidarității și Sănătății, demisionată în plină criză a sănătății, îi aplică o neașteptată lovitură prim-ministrului, care până atunci o cocoloșise.
Denunțând o „mascaradă”, ea dezvăluie că a părăsit guvernul știind că alegerile locale nu vor putea avea loc din cauza epidemiei de COVID-19. Gafă? Lașitate? Sau dezvăluirea unei stări de paralizie a statului?
„În ianuarie, și chiar la începutul lui martie, nu se știa când se va înregistra apogeul”, se apără una dintre sursele noastre de la Matignon (sediul premierului - n.r.).
În alte ministere, declarațiile lui Buzyn au stârnit mari nemulțumiri: „halucinantă și iresponsabilă”, „nu a dovedit niciodată simț politic”, „declarație rușinoasă”.
Este Buzyn lipsită de solidaritate? Mai degrabă prevăzătoare: „Și-a făcut ieșirea de o manieră foarte calculată pentru a se proteja”, crede un ministru, „deoarece știe că la sfârșitul crizei, responsabilii vor fi puși la zid”.
Peste câteva săptămâni sau luni, nu este exclus ca salariații contaminați, familiile miilor de morți sau șomerii care și-au pierdut locurile de muncă din cauza epidemiei să se întoarcă în masă împotriva statului și să-l dea în judecată.
După reacția întârziată a Ministerului de Interne, care nu și-a activat celula de criză decât pe 18 martie, un înalt funcționat prezice că vom asista la un „Nürneberg al coronavirusului”.
Oare nu a fost dat semnalul de către un colectiv de specialist? Șase sute de medici și-au unit vocile, pe 19 martie, pentru a depune plângere împotriva lui Agnès Buzyn și a premierului Edouard Philippe pentru gestionarea crizei și au sesizat Curtea de Justiție a Republicii.
Și alte acțiuni ar putea fi inițiate în justiție împotriva legalității măsurilor luate în grabă de guvern. Dacă o acțiune a Opoziției este cvasi-imposibilă, deoarece Adunarea Națională nu se mai întrunește aproape deloc, deputații Republicani (LR) au anunțat crearea unei comisii de anchetă în toamnă – adică peste o eternitate – pentru a analiza acțiunea publică împotriva coronavirusului.
Reinstituirea controlului la frontiere, cerută încă de la începutul crizei de Marine Le Pen și de deputatul LR Eric Ciotti, era „fascizantă” și „ineficientă”? Până la urmă, Emmanuel Macron s-a decis să închidă unele frontiere.
Măștile erau inutile în lupta contra pandemiei? După distribuirea masivă de măști în majoritatea țărilor lovite de pandemie, guvernul a recunoscut acum că ele sunt indispensabile pentru toți cei care nu și-au încetat activitatea. Doar că sunt insuficiente, așa că a interzis ca ele să fie purtate de polițiști și jandarmi.
Spre deosebire de Coreea de Sud, Franța s-a arătat incapabilă să-și testeze populația. A urmat apoi polemica privind cercetările neluate în seamă ale profesorului Raoult privind clorochina. „Nu se poate ca asta să nu se termine cu un scandal”, avertizează fără bucurie un deputat LR.
La o săptămână după angajamentul lui Olivier Véeran (actualul ministru al Sănătății – n.r.) de a debloca stocurile strategice de măști, francezii descoperă că zisele stocuri sunt în realitate aproape goale. Potrivit Ministerului Sănătății, avem nevoie de 24 de milioane de măști pe săptămână.
Cu atât mai mult cu cât statul deținea stocuri de 600 de milioane de măști FFP2 și 800 de milioane de măști chirurgicale în 2012...
În timpul mandatului lui Nicolas Sarkozy, ministra Sănătății, Roselyne Bachelot, a fost ridiculizată pentru că a aruncat două miliarde de euro din banii publici pentru „o criză care nu există”.
„Cum au dispărut măștile din stoc? Câte aveam la începutul crizei? Și, în fine, ce a făcut guvernul actual pentru a remedia acest dezastru?”, se întreabă astăzi fostul șef de cabinet al lui Bachelot.
Guvernul Emmanuel Macron dă vina pe François Hollande. Un fost director din Ministerul Sănătății acuză: „Există o responsabilă, este Marisol Touraine, care a fost ministru timp de cinci ani, în care totul a fost distrus.” Și explică: „Dintr-un antisarkosism primar, Touraine a distrus Departamentul pentru Pregătire și Reacție în Situații de Urgență (EPRUS).”
Acesta a fost creat printr-o lege din 5 martie 2007, pentru a gestiona rezerva sanitară și stocurile strategice de produse de sănătate.
În 2015, Departamentul număra peste 2000 de profesioniști. Eliminat din motive politice, EPRUS nu a mai fost înlocuit.
Când Macron anunța instalarea unui spital militar de campanie în aglomerarea urbană Mulhouse, puternic lovită de virus, medicii se așteptau la o realizare rapidă a promisiunii. Va fi nevoie de cinci-șase zile pentru începerea lucrărilor, din motive de logistică. Dezamăgirea s-a transformat în furie.
Încă ceva care a șocat opinia publică: la începutul crizei, Agnés Buzyn a decis să trimită în China, cu titlu de ajutoare, peste 17 tone de materiale medicale, printre care măști și aparate resporatorii. În treacăt fie spus, acest gest dezminte declarațiile evocate mai sus.
La vremea respectivă, un purtător de cuvânt al guvernului, Sibeth Ndiaye, spunea cu sinceritate: „Când am primit solicitările din partea Chinei, ele ne-au permis să ne facem o idee despre ce tipuri de materiale vom avea nevoie, în cazul în care criza ne va lovi și pe noi”.
Din păcate, nici o decizie a Ministerului Sănătății nu va confirma această previziune. „Drama în toată chestiunea asta este că Stânga a distrus puținele mijloace eficiente care existau”, tună un membru al echipei ministeriale, care se consideră mai de dreapta.
După ezitările din ultimele săptămâni, opoziția a încurajat guvernul să ia decizii cât mai rapide. Doar că Emmanuel Macron a dat impresia că este incapabil să aleagă o direcție clară: să ordone izolarea, fără a folosi acest cuvânt.
Potrivit informațiilor noastre, oamenii de știință l-au informat totuși de acum o săptămână: nu vom ieși din criză până la jumătatea lui iulie. Cum să le spui francezilor că izolarea lor va dura încă cel puțin șapte sau opt săptămâni? Pentru a nu crea panică, Macron preferă să amâne scadența o dată la fiecare cincisprezece zile.
„Întotdeauna există zece minute în plus în intervențiile lui, prea multă literatură”, observă unul dintre cele mai faimoase condeie ale Republicii.
În timp ce un fost important ministru de dreapta arată cu degetul expresiile prea „emfatice” ale șefului statului, un altul observă că, pentru prima dată în mandatul său, acesta l-a lăsat pe premier să facă anunțurile „colosale”. Semn că, și în guvernarea de criză, ceva merge prost.
Ca și cum Emmanuel Macron nu ar vrea să recunoască faptul că statul este depășit.