Spre deosebire de Coreea de Sud, Franța s-a arătat incapabilă să-și testeze populația. A urmat apoi polemica privind cercetările neluate în seamă ale profesorului Raoult privind clorochina. „Nu se poate ca asta să nu se termine cu un scandal”, avertizează fără bucurie un deputat LR.

La o săptămână după angajamentul lui Olivier Véeran (actualul ministru al Sănătății – n.r.) de a debloca stocurile strategice de măști, francezii descoperă că zisele stocuri sunt în realitate aproape goale. Potrivit Ministerului Sănătății, avem nevoie de 24 de milioane de măști pe săptămână.

Cu atât mai mult cu cât statul deținea stocuri de 600 de milioane de măști FFP2 și 800 de milioane de măști chirurgicale în 2012...

În timpul mandatului lui Nicolas Sarkozy, ministra Sănătății, Roselyne Bachelot, a fost ridiculizată pentru că a aruncat două miliarde de euro din banii publici pentru „o criză care nu există”.

„Cum au dispărut măștile din stoc? Câte aveam la începutul crizei? Și, în fine, ce a făcut guvernul actual pentru a remedia acest dezastru?”, se întreabă astăzi fostul șef de cabinet al lui Bachelot.

Guvernul Emmanuel Macron dă vina pe François Hollande. Un fost director din Ministerul Sănătății acuză: „Există o responsabilă, este Marisol Touraine, care a fost ministru timp de cinci ani, în care totul a fost distrus.” Și explică: „Dintr-un antisarkosism primar, Touraine a distrus Departamentul pentru Pregătire și Reacție în Situații de Urgență (EPRUS).”

Acesta a fost creat printr-o lege din 5 martie 2007, pentru a gestiona rezerva sanitară și stocurile strategice de produse de sănătate.

În 2015, Departamentul număra peste 2000 de profesioniști. Eliminat din motive politice, EPRUS nu a mai fost înlocuit.

Când Macron anunța instalarea unui spital militar de campanie în aglomerarea urbană Mulhouse, puternic lovită de virus, medicii se așteptau la o realizare rapidă a promisiunii. Va fi nevoie de cinci-șase zile pentru începerea lucrărilor, din motive de logistică. Dezamăgirea s-a transformat în furie.

Încă ceva care a șocat opinia publică: la începutul crizei, Agnés Buzyn a decis să trimită în China, cu titlu de ajutoare, peste 17 tone de materiale medicale, printre care măști și aparate resporatorii. În treacăt fie spus, acest gest dezminte declarațiile evocate mai sus.

La vremea respectivă, un purtător de cuvânt al guvernului, Sibeth Ndiaye, spunea cu sinceritate: „Când am primit solicitările din partea Chinei, ele ne-au permis să ne facem o idee despre ce tipuri de materiale vom avea nevoie, în cazul în care criza ne va lovi și pe noi”.

Din păcate, nici o decizie a Ministerului Sănătății nu va confirma această previziune. „Drama în toată chestiunea asta este că Stânga a distrus puținele mijloace eficiente care existau”, tună un membru al echipei ministeriale, care se consideră mai de dreapta.

După ezitările din ultimele săptămâni, opoziția a încurajat guvernul să ia decizii cât mai rapide. Doar că Emmanuel Macron a dat impresia că este incapabil să aleagă o direcție clară: să ordone izolarea, fără a folosi acest cuvânt.

Potrivit informațiilor noastre, oamenii de știință l-au informat totuși de acum o săptămână: nu vom ieși din criză până la jumătatea lui iulie. Cum să le spui francezilor că izolarea lor va dura încă cel puțin șapte sau opt săptămâni? Pentru a nu crea panică, Macron preferă să amâne scadența o dată la fiecare cincisprezece zile.

„Întotdeauna există zece minute în plus în intervențiile lui, prea multă literatură”, observă unul dintre cele mai faimoase condeie ale Republicii.

În timp ce un fost important ministru de dreapta arată cu degetul expresiile prea „emfatice” ale șefului statului, un altul observă că, pentru prima dată în mandatul său, acesta l-a lăsat pe premier să facă anunțurile „colosale”. Semn că, și în guvernarea de criză, ceva merge prost.

Ca și cum Emmanuel Macron nu ar vrea să recunoască faptul că statul este depășit.