“În martie, Sara se pregătea de mai multe săptămâni, emoţionată şi plină de anxietate, pentru o nouă etapă în viața ei. Era pe punctul de a începe să lucreze la Madrid.

O aşteptau luni de adaptare cu noii colegi, responsabilitățile și provocările unui nou început într-un nou oraș.

Dintre toate scenariile posibile, cel actual era cel mai puțin imaginabil.

În prezent, Sara nu locuiește la Madrid. De aproape două luni lucrează de la casa părinților săi din Valladolid.

A reuşit să se integreze la noul loc de muncă, desigur, dar nu practic, deoarece încă nu a pus piciorul în birou și nici nu și-a întâlnit fizic colegii.

16 martie a fost prima ei zi de muncă, care a coincis cu prima zi de carantină în Spania și de telemuncă, pentru mulți spanioli.

Smart working, de la o zi la alta

Conform ultimelor date Eurostat, înainte de pandemia Covid-19, doar 4,3% din populația activă spaniolă lucra de acasă.

În Italia, doar 3,6% („PFA-urile” sunt cele care practică cel mai mult munca inteligentă – 18,5%, față de 3% dintre angajați). Datele contrastează cu procentul de 14% din Olanda, țara europeană cu cel mai mare număr de persoane care practicau deja telelmunca.

Numai că situația de urgență sanitară a dat peste cap statisticile. De la o zi la alta, a crescut numărul oamenilor din întreaga lume care au trebuit să se adapteze telelmuncii. Potrivit agenției de locuri de muncă Randstad, în Spania, procentul ar putea ajunge la 22,3%.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE