Timpul se scurge și el. În pofida celor trei runde de convorbiri de până acum, nu s-a înregistrat niciun progres, iar negociatorii ambelor părți sunt puțin optimiști în privința unei înțelegeri în această săptămână. Rămân în discuție mari disensiuni – în Regatul Unit, mulți întrebându-se cât de de departe să se delimiteze țara de standardele UE și punând în discuție rolul Curții de Justiție Europene și a pretențiilor UE de a putea pescui în apele Regatului Unit.
Dar guvernul nu va prelungi perioada de tranziție. Boris Johnson crede că va putea ‘să le vândă‘ alegătorilor niște contribuții financiare suplimentare în valoare de 10 miliarde lire sterline și să slăbească în continuare controlul UE asupra legilor din Regatul Unit pe care care un asemenea demers l-ar aduce.
În consecință, pentru a se depăși stadiul actual, o intervenție politică din partea ambelor părți ar fi necesară. O primă ocazie ar putea apărea în această lună, când Johnson se va întâlni cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, eventual, în preajma îndelung așteptatei reuniuni a liderilor UE din luna iunie, menită să examineze progresele înregistrate.
Dar este puțin probabil ca UE să-și schimbe mandatul și să nu discute progresele, având în vedere că miniștrii vor să-ți anunțe verdictul în septembrie, astfel încât să-și poate exprima clar opinia față de acordurile comerciale cu începere din data de 1 ianuarie. Atunci, ei s-ar putea pregăti eventual pentru o ieșire fără acord.
În cele din urmă, supraviețuirea lui Dominic Cummings, cel mai apropiat consilier al lui Johnson, în pofida acuzațiilor potrivit cărora el ar fi încălcat regulile de izolare, oferă și ea perspectiva lipsei unui acord.
Desigur, toate astea ar fi niște simple tactici. Johnson și susținătorii săi din parlament s-au convins că asemenea manevre au mers în perioada discuțiilor pe tema acordului de retragere, așa că nu ar fi nicio surpriză dacă ei încearcă acum să recurgă la aceleași trucuri.
Mai ales din cauză că ei cred, în mod greșit, că virusul va face UE să se arate și mai doritoare să ajungă la un acord și să se hotărască în ultima clipă. Dar cei din Downing Street (sediul guvernului britanic, n. red.) au dreptate să creadă că adevăratul termen-limită e în decembrie.
Recomandările noastre
