Palatul luxos din Ucraina, vizitat de sute de mii de oameni imediat după căderea „dictatorului” Viktor Ianukovici, are un statut incert încă, deși urma să devină Muzeu al Corupției.
Reședința Mezyhiria trebuia să devină un monument și un simbol al fermității cu care noua conducere de la Kiev va înlătura orice urmă de corupție, avariție și lăcomie în rândul oficialilor de rang înalt, fenomene ce au dominat „elita” ucraineană timp de două decenii după cucerirea independenței.
Și totuși, au trecut mai bine de șase luni de când prote statarii l-au alungat de la putere pe președintele Viktor Ianukovici.
„Simbol al revoluției”
Unii o considerau o Bastilie a Ucrainei, un simbol al revoluției, povestește autorul legii care urmărea ca gigantica proprietate să fie trecută în proprietatea statului, parlamentarul Iuri Sirotiuk. Dar în loc să devină un simbol al trecutului, palatul, terenurile de tenis, de golf, grădina zoologică personală, heliportul și hectarele de grădini luxuriante sunt, de fapt, o dovadă a incapacității statului de a funcționa normal, spune Sirotiuk. Proiectul său, care a devenit lege în 24 februarie, prevedea ca proprietatea, asemănătoare cu Versailles- ul, cel puțin ca întindere și opulență, scrie presa internațională, să fie trecută sub controlul statului în 10 zile, ceea ce nu s-a întâmplat.
Cel mai rapid câștigă
În confuzia creată, în haosul administrativ și legislativ din Ucraina, unul dintre oligarhii locali, Denis Tarachkotelik, s-a autointitulat proprietar al celor 140 de hectare de teren, întro zonă muntoasă. Patronul unei mici firme de transport, care a susținut protestatarii din Piața Independenței din Kiev, a sosit la reședința Mezyhiria în dimineața imediat următoare plecării lui Ianukovici în Rusia și a reușit, pur și simplu, să se facă stăpân pe aceasta.
Proprietar controversat
Denis Tarachkotelik este un personaj criticat, fiind acuzat că vrea doar să pună mâna pe uriașa avere și că face bani din vânzarea biletelor de intrare pentru turiști. Taracikotelik spune, însă, că folosește banii obținuți din vânzarea biletelor nu doar pentru plata salariilor celor 145 de angajați, ci și pentru a cumpăra căști, veste antiglonț și alte echipamente pentru soldații ucraineni, care se bat cu separatiștii pro-ruși din estul țării. Omul de afaceri a povestit că a cumpărat și hrană pentru luptători, unii dintre ei fiind adăpostiți acolo, pentru a se recupera, la fel ca 80 de refugiați din Donețk și din alte orașe afectate de război.