Tulburarea care a fost candidatura de nici o săptămînă a lui Marian Munteanu din partea PNL a născut un fluviu de comentarii şi atitudini despre gestul PNL. Mai precis, toată lumea sau mai toată lumea, s-a întrebat, uluită, cum de s-a gîndit PNL să-şi asume candidtura lui Marian Munteanu.

Nimeni nu şi-a îndreptat atenţia şi către celălalt termen al relaţiei, către Marian Munteanu. Mai precis, nimeni nu s-a întrebat, nu fără uimire, cum de a acceptat Marian Munteanu să fie, timp de cîteva zile, un Muţunache al PNL.

Marian Munteanu are fani mai ales în ipostaza sa de întruchipare a naţionalismului românesc împins pînă la legionarism. Deşi invocaţi de conducerea PNL, fanii dedicaţi Eroului din Piaţa Universităţii sînt destul de puţini. Ba mai mult, dacă ne gîndim la ura FSN-istă din 1990, PSD-iştii de azi, dintre cei mai copţi, îl antipatizează pe Marian Munteanu.

Pe site-uri, pe bloguri, pe reţelele de socializare, în postările la textele critice despre decizia PNL, fanii l-au înfăţişat pe Marian Munteanu ca un Dîrz, ca un Neînduplecat, ca un Demn, ca un Vertical. Cei cu nostalgia Mişcării legionare l-au înfăţişat ca pe un Corneliu Zelea Codreanu al României de azi, țară umilită în fața străinătății de partidele politice trădătoare.

A fost Marian Munteanu în timpul din urmă un nou Corneliu Zelea Codreanu? Sau, mai bine zis a avut Marian Munteanu, în tot ce-a făcut şi ce-a zis în zilele din urmă, ceva din Demnitatea lui Corneliu Zelea Codreanu?

Un volum mai vechi al meu de eseuri, intitulat Căpitanul îl refuză pe Carol al II-lea aduce în faţa cititorilor un document descoperit de mine în Arhiva SRI, Arhivă care moşteneşte Dosarele lui C.Z. Codreanu de la Siguranţă.

Reproduc acest text: „Arhiva SRI ne pune la dispoziţie un document excepţional pentru înţelegerea evenimentelor din România lui 1938. E vorba de Scrisoarea trimisă de C.Z. Codreanu, la 20 ianuarie 1938, generalului Ion Antonescu. Viitorul Mareşal fusese numit de Carol al II-lea ca ministru al Armatei în Guvernul Goga-Cuza, înscăunat de Rege după alegerile din decembrie 1937, în dispreţul Constituţiei. Din text se vede că Ion Antonescu îl contactase pe Căpitan pentru a-l face să meargă în audienţă la Palat. C.Z. Codreanu refuză însă mai mult decît politicos. Prin raportare la contextul istoric, din documentul descoperit de noi în Arhiva SRI şi reprodus în premieră absolută, se desprind următoarele concluzii: – Carol al II-lea a făcut o ultimă tentativă de a şi-l apropia pe Căpitan. Îl îndemnase la asta refuzul lui C.Z. Codreanu de a continua colaborarea cu PNŢ în bătălia împotriva Guvernului Goga-Cuza şi, implicit, a lui Carol al II-lea. – Ion Antonescu era la vremea respectivă omul lui Carol al II-lea. Ulterior, generalul se va despărţi de Rege. În ianuarie 1938, el joacă însă rolul nefast de trăgător pe sfoară al lui C.Z. Codreanu. – Regele eşuează în mişcarea de a-l compromite (prin îmbrăţişare) pe Şeful Mişcării. În acest moment, probabil, Carol al II-lea decide lovitura de stat din noaptea de 10 spre 11 februarie 1938.

 

Domnule General,

Îmi permiteţi să răspund: I. Dacă e vorba să fiu chemat, M.S. alege momentul, la orice oră din zi sau din noapte. II. Dacă e vorba să cer eu audienţa, e bine să aleg eu momentul, în aşa fel încît să nu am inconveniente. III. În cazul de faţă, acum nu-mi convine. Căci sînt în tratative cu Dl. Maniu. Este foarte posibil ca să nu se mai încheie pactul de neagresiune. N-aş dori ca să se interpreteze aceasta ca o neonoare a audienţeie mele la Palat. Primiţi, Vă rog, Domnule General, cele mai distinse şi respectuoase salutări.

Corneliu Z. Codreau

1938.20. I. (A. SRI, Fond P, Dosar 110237, vol 18, f. 85-86)”.

A fost ultima încercare a lui Carol al II-lea de a-l compromite pe C.Z. Codreanu oferindu-i o funcţie ca un cadou otrăvit.

Urmările sînt ştiute. Carol al II-lea dă Lovitura de stat din noaptea de 10/11 februarie 1938. Corneliu Zelea Codreanu, prudent, dizolvă Partidul Totul pentru Ţară. Manipulat de Armand Călinescu, ministrul de Interne în Guvernul Dictaturii Carliste, Nicolae Iorga face plîngere penală împotriva Căpitanului la Parchet pentru ultraj. Corneliu Zelea Codreanu îi scrisese, fără a fi publicată, celebra Scrisoare: ”Pentru profesorul Nicolae Iorga, Comerţul legionar de la Obor şi de la Lazăr”, încheiată cu legendarul strigăt „Eşti un om necinstit sufleteşte”.

Mare savant, om mărunt, Nicolae Iorga, în loc să-i răspundă (era ziarist, avea unde să publice răspunsul) dă fuga să-i facă plîngere penală profitînd de funcția sa de consilier al lui Carol al II-lea.

Procesul din 19 aprilie 1938 duce la condamnarea Căpitanului la 6 luni închisoare. O dată trimis la închisoare, lui C.Z. Codreanu i s-a ticluit Marele Proces, cel din 23-27 mai 1938, în urma căruia a fost condamnat la 10 ani muncă silnică. În noaptea de 29-30 noiembrie 1938, în apropiere de Tîncăbeşti, C.Z. Codreanu a fost asasinat prin strangulare.

Ce-a făcut Marian Munteanu la chemarea PNL? S-a grăbit să accepte candidatura, deşi pînă atunci atacase partidele politice din România. S-a grăbit să se înscrie în PNL, deși PNL era autorul Legii care trimite la închisoare și pe cel care scrie ceva neutru despre Mișcarea legionară . S-a grăbit să se dezică de tot ceea ce spusese şi scrisese pînă atunci, devenind peste noapte, atlantist, proeuropean.

PNL a renunţat la candidatura lui Marian Munteanu. Ce-a făcut Marian Munteanu? A ţinut o conferinţă de presă în care să-i facă praf pe cei care l-au invitat să candideze şi apoi l-a aruncat ca pe o măsea stricată? Nu. S-a grăbit să le mulţumească celor din PNL.

Păi, așa ar fi făcut Căpitanul, Marian Munteanu?!

Articolul a fost publicat inițial pe cristoiublog.ro.