În timpul celui de al doilea război Mondial, generalul Charles de Gaulle și-a cimentat legimitatea fragilă de conducător al Franței libere prin alianța cu Stalin. A contribuit astfel decisiv la intrarea Europei de Est în sfera de influență a URSS. Acesta este secretul murdar al Franței.
Pactul murdar dintre de Gaulle și Stalin! Premierul britanic Winston Churchill este acuzat adesea că ar fi împărțit cu Stalin Europa în sfere de influență, E ignorată, însă, responsabilitatea pe care o are un alt erou al luptei împotriva Germaniei naziste, Charles de Gaulle.
Pactul murdar dintre de Gaulle și Stalin
Prestigiosul ziar francez Le Figaro îi dă cuvântul în această chestiune delicată istoricului Henri-Christian Giraud, autorul unei cărți de-a dreptul șocante despre înțelegerile dintre Charles de Gaulle și Iosif Visarionovici Stalin.
Giraud nu se teme să spună lucrurilor pe nume, chiar dacă lovește în idolul a milioane de francezi. Potrivit lui Henri-Christian Giraud, , în 1944, de Gaulle a fost cel care a împiedicat exploatarea victoriei armatei franceze din Italia.
Marea Britanie, șantajată de SUA. Istoria secretă a “relației speciale”
Tot el a contribuit la abandonarea proiectului britanic al unei debarcări în Balcani. Asta deși o debarcare în Balcani ar fi pus la adăpost Franța de ororile rîzboiului. Charles de Gaulle a preferat, însă, Normandia. Mai exact, l-a ajutat pe Stalin să intre primul în Berlin și să pună stăpânire pe Europa de Est, scrie Le Figaro.
"Jocul" lui de Gaulle
Fost redactor-șef al revistei Figaro, Henri-Christian Giraud, a adunat timp de decenii informații. Acum are suficiente dovezi despre „jocul” pe care de Gaulle l-a făcut între URSS și Aliați (Statele Unite și Marea Britanie) pentru a menține Franța liberă la masa învingătorilor și a se propulsa pe sine însuși.
Bazându-se pe arhivele sovietice și britanice, dezvăluie legăturile periculoase întreținute de generalul de Gaulle cu Stalin și cu Partidul Comunist Francez.
Potrivit istoriculuii, de Gaulle s-a apropiat de Stalin încă din 25 iulie 1941, la doar o lună după destrămarea pactului germano-sovietic și intrarea forțată a URSS în rîzboi. Aflat „într-o poziție de solicitant atât față de anglo-americani, cât și față de sovietici, de Gaulle a încercat să-și găsească puterea tocmai în această dublă slăbiciune”.
„Pactul secret” cu dictatorul sovietic poate fi rezumată astfel. Stalin a găsit un aliat în de Gaulle pentru a cere anglo-americanilor să deschidă un al doilea front în Occident, adică în Franța. În schimb, Stalin le=a ordonat comuniștilor francezi să se alieze cu Charles de Gaulle.
China se teme de „răscoală”! 97 de milioane de suspecți
Prin acest pact, de Gaulle urmărea două obiective ambițioase. La nivel international, să găsească Franței un loc de prim plan în tabăra aliat, în ciuda inexistenței unei reale puteri militare. La nivel național, să formeze o alianță cu comuniștii - care aveau pe atunci monopolul rezistenței armate împotriva naziștilor.
Ca să-și atingă aceste obiective, de Gaulle s-a făcut că nu vede pan-slavismul natural al rușilor și imperialismul ideologic al comunismului.
Churchill, în tabăra aliaților, și generalul Giraud, în tabăra franceză, vedeau aceste riscuri. Debarcarea în Normandia făcea jocul lui Stalin.
Așa că Churchill și generalul Giraud - susținuți de generalul Juin - pledează pentru un atac asupra Germaniei din sud, prin „burtă moale” a Europei, Italia și Balcani. Churchill e conștient că aliații trebuie să ajungă rapid în Europa central dacă vor să limiteze extinderea influenței sovietice după război.
Rebeliune în UE. Italienii, spaniolii și francezii formează alianța “Exit”
Charles de Gaulle n-are, însă, nicio problemă cu faptul că rușii ajung la Berlin înaintea americanilor. Deși, din punct de vedere militar, asta însemna „recunoașterea cuceririlor staliniste din 1939-1941 și ocuparea Europei centrale.
Pericolul era imens. „În cel mai bun caz acceptarea unei coexistențe între o Europă occidentală și o Europă sovietizată. În cel mai rău caz, acceptarea unei sovietizări a întregii Europe.”
De altfel, debarcarea ]n Normandia era cea mai proastă opțiune inclusive din punct de vedere militar.
Generalul Henri Giraud avea argumente comvingătoare că deschiderea celui de-al doilea front în Normandia va întârzia sfârșitul războiului. Asta pentru că aliații vor găsi în drumul lor spre Berlin patru obstacole majore: zidul Atlanticului, linia Maginot, Rinul și Linia Siegfried.
Ca să nu mai vorbim de pierderile colaterale pe care această debarcare avea, inevitabil, să le în rândul populației franceză.
Dar de Gaulle avea un alt motiv: avea nevoie de prezența armatei pe pământul francez după eliberare pentru a-și impune puterea asupra comuniștilor,
Pactul murdar dintre de Gaulle și Stalin. Era de dorit o debarcare în Normandia?
Istoricul francez are nu numai o teprie interesantă, dar, și faptele care o susțin. El explică, pe îndelete, cum de Gaulle, cu sprijinul credulului Roosevelt, ajunge să-și impună punctul de vedere asupra debarcării și reușește să-i tragă pe linie moartă pe francezii care îi stăteau împotrivă.
Una peste alta, teoria expusî de Henri-Christian Giraud în cartea sa "De Gaulle et les communistes" este bine susținută și orice istoric serios ar trebui să o ia în considerare.
Există un amănunt biographic care nu poate fi, însă, trecut cu vederea. Istoricul Henri-Christian Giraud este nepotul generalului Henri Giraud, rivalul lui Charles de Gaulle din interiorul Franței Libere. Așa că imparțialitatea istoricului poate fi pusă în discuție.