SIMBOL. Regizorul Geo Saizescu, cel care a avut curajul să ecranizeze aventurile eroului popular, îl vede şi acum pe Păcală cutreierând printre noi, jucând farsă după farsă nemernicilor.

Evenimentul zilei: Aţi fost cineastul care i-a dat viaţă unui Păcală contemporan atât în 1973, cât şi în 1996. Cum l-aţi caracteriza? Geo Saizescu: „Frunzuliţă lobodă, măi / Gura lumii slobodă, măi / Merg pe drum şi mă gândesc / Pe cin’ să mai păcălesc / M-aş păcăli şi pe mine / Numai ca să-mi meargă bine”. Este prima strofă din cântecul lui Păcală, din filmul „Păcală se întoarce”. Dar vezi tu, el nu caută să-i păcălească pe toţi, ci doar pe cei care merită pedepsiţi astfel! Există o legătură între Păcală, Mitică al lui Caragiale sau Bulă? Absolut niciuna! Mitică este omul de la berărie, Bulă este omul de pe stradă. Pe când Păcală are semnificaţii, trimiteri, adâncimi culturale. Îmbrăcat în costum popular, Păcală reprezintă inteligenţa românului, dorinţa sa de dreptate, fără să cadă în nas în faţa maimarilor vremii, indiferent care ar fi ei. Mai mult, se luptă cu aceştia, dar şi cu prostia în general, multiplicată în toate aspectele. Dar unde este locul lui în societate? Nu-l vei vedea pe Păcală printre bişniţari, prin piaţă... El nu se va murdări niciodată de zoaiele sociale şi de jegul care ne înconjoară. De aceea am şi insistat foarte mult să-l ţin departe de aceste „experienţe” cotidiene, care nu fac cinste personajului. Oricum, Păcală le combate la modul inteligent. Însă fără a fi „contaminat” de ele.

Unii ar vedea totuşi o mică legătură... De unde s-o vadă? La mine în sat, în copilăria mea, nu existau Mitică sau Bulă! Dar era Păcală! Adică acel personaj care se lupta cu răii, cu urâţii, cu bogaţii, cu tâmpiţii, cu arieraţii, încercând să „cârpească” şi cu stânga, şi cu dreapta tot ce nu era conform cu credinţele, cu aspiraţiile şi cu simţirile noastre. Ăsta era Păcală. Şi aşa a rămas şi în prezent! El nu este venit din cer, deşi a fost adus de barză!

Pe unde să-l căutăm astăzi pe Păcală? Păcală este multiplicat în noi toţi: tu eşti Păcală, eu sunt Păcală. El simbolizează dorinţa noastră de a lua atitudine, într-un fel sau altul, faţă de ceea ce se întâmplă. Reprezintă chintesenţa inteligenţei şi a spiritului justiţiar al românului. El nu este venit din cer, deşi a fost adus de barză! Este românul neaoş, iubitor de viaţă, de dragoste, de tradiţii şi de familie. Este un om al pământului, şi nu un rătăcit în lumea românească.

Spiritul său naţional v-a fost şi subiect de carte... Dacă faci o poveste cinematografică, aşa cum se doresc cele două filme, n-ai cum să acoperi tot ce ai gândit, tot ce ai simţit... În plus, ambele ecranizări cu Păcală ar fi trebuit să fie de fapt serii, nu doar lungmetraje distincte. Dar, dacă acum 35 de ani funcţiona de minune cenzura politică, acum trei ani, la „Păcală se întoarce”, m-a „strangulat” cenzura economică. Aşa că, tot ce nu s-a putut spune în film, am adunat în cartea „Păcală se întoarce şi... rămâne!” „Lumea e plină de verii lui”

Dar este, oare, numai al nostru, al românilor? Păcală, da! Dar este plină lumea de „veri” de-ai lui, să ştii! Unul ar fi Esop, pe alţii îi găsim prin umorul romanilor şi al Greciei Antice, prin Commedia dell’Arte. Este văr şi cu Don Quijote, şi cu soldatul Swejk, şi cu Charlot! Practic, este corespondentul autohton al tuturor personajelor de comedie care s-au perindat prin cultura universală. Culmea, cehii nu sunt prea încântaţi de personajul lor naţional, soldatul Svejk.

Ce ar fi făcut Păcală în capitalism sau - mai recent - în criză? Vezi tu, el nu aparţine nici feudalismului, nici comunismului, nici capitalismului. Doar „strâmbele” pe care le bagă sunt ancorate în prezentul de -atunci, atât la primul film, cât şi la cel lansat acum trei ani. Absolut că toate replicile sale hâtre, revoltele sale - mai mult sau mai puţin exteriorizate, sunt „asortate” perioadelor respective. Dar lumea satului, cea în care a trăit dintotdeauna, are aceleaşi probleme acum, ca şi acum peste 30 de ani. Ce vede rău la sate simbolul nostru popular? În anii comunismului, occidentalii lansaseră programul „Sauvez les villages roumains!”. Acum, dacă ar vedea satele româneşti depopulate sau pe mâinile străinilor care au cumpărat tot ce-au vrut, Păcală ar striga: „Băi, fraţilor, aţi vrut atunci să salvaţi satele româneşti. Păi, salvaţi-le ACUM, pentru că este momentul!”. Vă dau un exemplu: la mine, la ţară, italienii au cumpărat nişte dealuri şi nişte vii, italienii - ceva câmpie... Şi satele au rămas dezgolite! „Bogaţii sunt şi mai bogaţi, iar săracii - şi mai săraci!” Şi totuşi, Păcală cel bătrân a mai constatat ceva în filmul din ‘96... Aşa este! Păcală cel tânăr, întors din călătoriile sale prin Franţa, Italia şi alte ţări occidentale, îl întreabă pe taică-său ce mai este pe aici, bătrânul răspunde: „Eeee, acum, la noi, bogaţii sunt şi mai bogaţi, iar săracii - şi mai săraci!”. Şi avea dreptate zic eu. Şi are şi în continuare! Lumea lui este distinctă totuşi, din ce se vede în film... Păcală nu împarte societatea doar în bogaţi şi săraci. El vede mai departe de starea actuală, urmărind şi motivele. Ca atare, pentru el există păcălitori şi păcăliţi. Adică românii ţin coada pe sus, dar sunt păcăliţi zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă!

Ce ar face acum? În condiţia societăţii româneşti din prezent, oare ce ar mai putea face? Păcală, care este un bun familist şi care se făleşte că a făcut 12 copii, oare cum ar mai putea reacţiona el când aude că s-a dat liber la incest? Oricum, va căuta într-un fel sau altul să păcălească pe cei care dărâmă substanţa acestui popor. De asta poţi fi sigur!

"Păcală este multiplicat în noi toţi: tu eşti Păcală, eu sunt Păcală. El simbolizează dorinţa noastră de a lua atitudine, într-un fel sau altul, faţă de ceea ce se întâmplă. Reprezintă chintesenţa in teligenţei şi a spiritului justiţiar al românului." - Geo Saizescu, regizor, scenarist şi actor

CV

Regizor, scenarist şi actor de mare succes

• Geo Saizescu s-a născut pe 14 noiembrie 1932, în comuna Prisăceaua, judeţul Mehedinţi
• Regizează filme de peste jumătatate de secol. Printre producţiile sale se numără „Doi vecini - 1958, „Un surâs în plină vară” - 1963, „Astă- seară dansăm în familie” - 1972, „Păcală” - 1974, „Eu, tu şi Ovidiu” - 1977, „Secretul lui Bachus” - 1983, „Harababura” - 1990, „Păcală se întoarce” - 1996.
• Alături de regie, a semnat majoritatea scenariilor la lungmetrajele sale
• În paralel cu regia şi scenariile, Geo Saizescu a fost actor şi în 20 de filme, printre care „S-a furat o bombă” - 1961, în regia lui Ion Popescu-Gopo, „Saltimbancii” - 1981, „Buletin de Bucureşti” - în regia lui Virgil Calotescu, „Căsătorie cu repetiţie” - 1985 şi „Milionari de weekend” - 2004

REUNIUNE. Păcală - tatăl (Sebastian Papaiani) şi Păcală - fiul (Denis Ştefan), într-o pauză de filmare la „Păcală se întoarce”

VEDETĂ ÎN COMUNISM Papaiani: „Păcală îşi răzbună naţia, oropsită de diverşi” În ecranizarea din 1974 a aventurilor lui Păcală, Sebastian Papaiani a făcut un rol principal de excepţie. Acum retrăieşte sentimentele pe care le avea la filmări. „Plecat din popularitatea spiritului naţional, Păcală este cel care-i critică şi îi batjocoreşte pe cei care o merită. Dar nici el nu este la adăpost de aceste reacţii, în mo mentele în care cade în păcatele celor pe care îi ironizează. Ase - menea corespondenţilor Til Buhoglindă sau Ivan Turbincă, Păcală îşi răzbună naţia, oropsită de diverşi”, îl vedea atunci Papaiani.

Contrar opiniei unora, rolul nu a fost atât de simplu: „Păcală nu are nici buletin de identitate, nici paşaport, deşi este o persoană, şi nu un rol. Dar, paradoxal, nu are nici coordonate proprii - înălţime, greutate, culoarea ochilor. Este mai mult un spirit animat, un gând materializat al cuiva din folclor, preluat apoi de marii scriitori care i-au atribuit imaginea”.

Nici Papaiani n-a scăpat de „împunsăturile” invidioşilor. „Mulţi au spus despre mine că eram «actoraşul»... Chiar dacă eram la al zecelea film! Dar eu, în Păcală, l-am jucat atunci pe NIMENI! Eu l-am făcut pe acest NIMENI să trăiască, punându-i coordonatele mele fizice şi psihice la dispoziţie”, i-a contrat interpretul lui Păcală.

Actorul spune că şi-ar mai dori să facă din nou acest rol, dar cei care îl sprijineau s-au stins. El îi aminteşte pe Octavian Cotescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Vasilica Tastaman, Ştefan Bănică. „Dacă eu întruchipam mitul, ei erau legendele. Mi-ar fi greu să reiau o asemenea încercare, fără ei...”, mărturiseşte Papaiani. MODELUL CAPITALIST

Denis Ştefan: „Prin ochii lui am văzut veselie şi încrâncenare” Denis Ştefan, cel mai recent protagonist, a fost puţin marcat de ecranizarea din 1996 – „Păcală se întoarce”. El spune că ia plăcut foarte mult personajul pe care l-a avut de jucat şi tot ce a adus el în viaţa actorului.

„Sper că am reuşit să-i dau o notă de nou şi că spectatorii au gustat noile lui aventuri. Interpretarea unui astfel de personaj m-a îndemnat la reflecţie şi m-a făcut să privesc lumea prin ochii lui, cu veselie, dar şi cu tristeţe, cu încrâncenare, dar şi cu speranţă”, zâmbeşte Denis la amintirea rolului principal.

Nici Papaiani n-a lipsit, el fiind Păcală-tatăl. „Maestrul Sebastian Papaiani m-a onorat, dăruindumi prietenia lui. Este un actor a cărui valoare nu mai trebuie să o amintesc eu, iar amintirea fil - mărilor acestei noi serii îmi aduce tot timpul zâmbetul pe buze. Sfaturile pe care mi le-a dat în timpul filmărilor m-au făcut să intru mai uşor în atmosfera lumii atemporale în care se află personajele noastre”, mărturiseşte noul Păcală.

Filmul a fost o rampă de lansare pentru Denis Ştefan. După „Păcală se întoarce” a participat la mai multe proiecte teatrale împreună cu foştii colegi de facultate. A trecut apoi la televiziune, când a intrat în familia ACASĂ şi a început filmările la „Inimă de ţigan”, telenovelă continuată acum cu „Regina”, în care Denis se descurcă de minune.

Rolul lui Păcală din 1996 nu i-a lăsat prea multă nostalgie în suflet. „Pentru mine, Păcala a fost doar un rol, o fantoşă pe care am adus-o la viaţă şi care a rămas în sufletul meu. Dar orice actor profesionist trebuie să se despartă de rolurile lui fără a-l marca definitiv, pentru a putea interpreta pe viitor şi ceva diferit”, este de părere Denis Ştefan.

Citiţi şi: Viaţa şi destinul lui Bulă