Reducerea CO2 până în 2050, sau reîmpădurirea a cel puțin 1,6 miliarde de hectare.
Un plan pe care Oxfam (comitetul de la Oxford pentru combaterea foametei) Italia îl definește ca fiind nerealist și periculos, deoarece această modalitate de a reduce emisiile presupune o acaparare a terenurilor, care va avea drept efect creșterea foametei și a inegalității în lume.
Dacă ar fi să continuăm pe această cale - subliniază Elisa Bacciotti, directorul campaniilor Oxfam Italia - am putea asista la dispariția terenurilor arabile de care depinde subzistența unor comunități întregi și la încălcarea drepturilor omului.
Singura modalitate viabilă, fără să ne jucăm cu prezentul și viitorul apropiat al planetei și, prin urmare, al tuturor, este reducerea imediată a miliarde de tone de dioxid de carbon care continuă să fie produse de țări și companii.
Oxfam Italia a denunțat recent că prețurile alimentelor la nivel mondial au crescut deja cu 40% în ultimul an, aceasta fiind cea mai mare creştere din ultimii 10 ani, fenomen care a redus la foamete 20 de milioane de oameni, cu o creștere, în mai puțin de 12 luni, de 6 ori a numărului de persoane aflate la un pas de sărăcie. Dacă sunt utilizate pe scară largă, planurile de compensare a CO2, cum ar fi plantarea în masă a copacilor, ar putea determina creșterea prețurilor la alimente la nivel mondial cu 80% până în 2050.
Potrivit raportului Oxfam, suntem încă departe de atingerea primului obiectiv cheie: limitarea creșterii temperaturilor globale cu 1,5° C de acum și până în 2030. Pentru a putea face acest lucru am avea nevoie ca țările care poluează cel mai mult să-şi ia angajamentul real de a reduce emisiile globale de CO2 cu 45% față de nivelurile din 2010; numai că planurile actuale le-ar putea reduce cu doar 1% până în 2030.
La COP de la Glasgow, care va avea loc peste 3 luni, 120 de țări vor trebui să aleagă, sau cel puțin să dea o indicație care nu mai poate fi amânată după fenomenele meteo devastatoare din Europa. Obiectivul fiind „emisii zero”.