Raportul Institutului german pentru drepturile omului: Migranţii şi muncitorii străini în Germania sunt prost plătiţi, fără contract de muncă şi ore suplimentare neretribuite.
Angela Merkel, prin 2016, când Berlinul se lupta cu milionul de migranţi sosit cu un an în urmă, incita firmele germane să angajeze refugiaţii promiţând stimulente din partea guvernului. Era politica ''braţelor larg deshise'' a Doamnei de fier, susţinută şi de patronate. Apă pe Dunăre şi pe Rin a trecut multă de atunci: Cancelara a fost obligată să facă un pas înapoi, Germania a început să cunoască tensiunile provocate de imigraţie, iar liderul CSU (Uniunea creştin socială) a spus un adio politicii. Avem de a face cu prăbuşirea unei întregi lumi politice, urmată de prăbuşirea "mitului" sistemului german pentru integrare şi ocuparea forţei de muncă a migranţilor.
Cel care a făcut acuzaţia negru pe alb este Institutul german pentru drepturile omului, potrivit căruia la Berlin şi în împrejurimi străinii sunt victimele ''unei grave exploatări'' la locul de muncă. Un fel de recrutare la negru şi plătit apoi cu un cârnat cu varză. Problema nu priveşte doar refugiaţii irachieni şi sirieni sosiţi în 2015: cei care suferă din pricina salariilor cu care de abia supravieţuiesc sunt şi românii, bulgarii şi latino-americanii. Patronatele, spune cercetarea, nu ezită să plătească salarii inferioare minimului stabilit de lege, care astăzi nu e chiar aşa mare: 8,84 euro brut pe oră. Îl numesc ''mini-job''.
''În Germania, o ţară civilizată, o chestiune de acest gen n-ar putea exista'', a spus jurnalistul german Udo Gumpel atacând o situaţie petrecută în Italia, notează Il Giornale. Or fi italienii urâţi şi răi? Nu prea pare după cum spune cercetarea Istitutului deja amintit şi care specifică faptul că în Germania muncitorii străini sunt obligaţi de companiile germane să facă ore suplimentare neplătite şi să locuiască în locuri nedemne de o fiinţă umană.
În octombrie, două partide, CDU şi SPD au ajuns la un acord pentru a facilita intrarea pe piaţa muncii a extracomunitarilor. Motivul? Firmele estimează că pentru a ţine pasul cu ceşterea economică a ''locomotivei'' Europei, sunt necesari circa 1,2-1,6 milioane de noi muncitori calificaţi. Ce mijloc mai uşor poate fi decât acela dea a-i importa din străinătate? Astfel, guvernul Merkel a hotărât să acorde un permis de sejur temporar acelora care vin în Germania în căutarea unui loc de muncă: dacă în timp de 6 luni obţine un contract, va putea rămâne, iar documentul va putea fi prelungit.
În fond, în Landuri se desfăşoară o adevărată vânătoare la mâna de lucru străină. Potrivit Franckfurter Allgemeine, în 2018, din cele 700.000 de noi locuri de muncă create, doar 330.000 au fost ocupate de muncitori germani. Restul au fost ocupate de imigranţi. Dar cu ce condiţii? După cât se pare, nu din cele mai bune. Sectoarele mai critice sunt după cum a reieşit din interviurile Institutului, acelea din construcţii, din industria cărnii, din sănătate, din serviciile de salubritate şi din restaurante. Adesea muncitorii sunt angajaţi fără un contract legal de muncă şi state de plată oficiale, sau fără contribuţii la sănătate sau pensie. Din cauza aceasta, imigranţii nu reuşesc nici măcar să recurgă la căile legale pentru a li se recunoaşte drepturile. ''În fapt, aceste persoane n-au practic nicio posibilitate de a expune revendicările lor salariale în tribunal'', a denunţat directorul Institutului german pentru drepturile omului, Beate Rudolf, în timpul prezentării raportului. În concluzie: La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.