O femeie de 40 de ani cu o afectiune rara a sangelui povesteste cum tine boala sub control de cinci ani incoace.

Veronica, o femeie in varsta de 40 de ani, din Galati, a fost diagnosticata in urma cu cativa ani cu limfom non-Hodgkin, o forma foarte rara de cancer al tesuturilor limfatice.

Cand a auzit prima oara de aceasta afectiune, nu stia nici macar cum se scrie corect si nici ce o asteapta in lupta cu boala. Acum, isi cunoaste bine „dusmanul”, iar de cinci ani reuseste sa duca o viata aproape normala. Mai are de asteptat doar un an pentru a afla daca boala i-a disparut  complet din organism, in urma tratamentului.

Fara simptome Inainte de a i se depista boala, Veronica Groza povesteste ca nu a avut simptome care sa-i dea de gandit. A observat  insa, la un moment dat, o umflatura  sub axila stanga si a facut un consult la medicul specialist. In urma unei ecografii, acesta a observat ca pacienta are o tumoare sub clavicula stanga.

„Mi-a recomandat sa merg la medicul chirurg si asa am ajuns pe masa de operatie, intr-o sectie de chirurgie toracica”, povesteste Veronica. Diagnosticul de cancer l-a aflat insa la doua saptamani dupa operatie, cand a venit raspunsul despre natura tumorii de la laboratorul de analiza anatomo-patologica. „Familia stia, dar nu mi-a spus imediat dupa operatie”, isi aminteste Veronica.

Ma simteam vinovata Nu poate exprima ce a  fost in sufletul ei cand a aflat diagnosticul. Stie doar ca, in ziua aceea, in fata blocului erau doua persoane care cautau prin pubelele de gunoi. „Mi-am dorit sa fiu in locul lor”, spune femeia cu un aer hotarat.

Pe langa sentimentele de disperare si de revolta pe care le incerca, Veronica povesteste si cat de vinovata se simtea. „Imi parea rau pentru sotul meu si simteam ca l-am atras intr-o experienta tare nefericita. Ma simteam vinovata fata de parintii mei, pe care ii vedeam plansi sau le simteam vocea cum tremura la telefon”, mai spune Veronica.

Planuri pe termen scurt si lung Pacienta spune ca nimic nu s-ar fi schimbat daca nu ar fi inceput sa aiba o alta atitudine fata de boala. Nu i-a fost usor sa accepte realitatea, dar numai asa s-a putut concentra asupra tratamentelor si asupra a ceea ce putea sa-i prelungeasca viata. „Si rudele au inceput sa reactioneze normal, ca si cum ar fi fost o problema trecatoare pe care puteam s-o rezolv”, isi amintese Veronica.

Nu i-a fost usor nici sa accepte ca nu va mai fi la fel de cocheta ca inainte. „Mi-a cazut tot parul meu lung si carliontat, de care eram atat de mandra. Din cauza tratamentului ma umflasem si aratam ca o gogoasa”, spune cu parere de rau femeia. Peste caderea parului a trecut cel mai usor. Si-a cumparat doua peruci, una blonda si una roscata, si a invatat sa accepte ca este un pas bun in procesul de vindecare.

Acum, cand lucrurile s-au mai linistit, pacienta spune ca si-a facut inclusiv un plan de actiune. Ii spune in gluma „business plan”. „Mi-am propus actiuni pe termen scurt si actiuni pe termen lung, cu sarcini precise, responsabilitati si termene extrem de riguroase”, povesteste Veronica, de profesie inginer.

Cel mai greu ii este cand face tratamentul de chimioterapie, care ii da varsaturi puternice, ameteli si dureri musculare ori de oase, insa din punct de vedere psihic, pacienta spune ca a acceptat boala. „Nu te obisnuiesti niciodata cu ea, dar o accepti”, crede Veronica. Femeia spune ca nu a cerut niciodata ajutorul unui psiholog, dar recunoaste ca i-ar fi fost mult mai usor daca ar fi facut-o.

Studiile din domeniul cancerului arata ca evolutia bolii este influentata de o serie de factori psihologici si cognitivi, persoanele optimiste fiind avantajate. „Emotiile pozitive ajuta organismul sa descarce substante care intaresc sistemul imunitar, iar in lupta cu celulele maligne, aceasta capacitate de aparare a organismului este extrem de importanta”, spune psihologul Bogdana Bursuc, de la Behaviour Center, din Bucuresti. Astfel, cei cu un psihic puternic reusesc sa mentina cancerele in remisie.

SIMPTOME Umflarea ganglionilor, semn de boala Limfomul non-Hodgkin este o forma de cancer al limfocitelor, celule care in mod normal apara organismul contra infectiilor. Limfomul apare atunci cand aceste celule de aparare se inmultesc necontrolat si nu isi mai pot indeplini functiile. Netratat cu chimioterapie si anticorpi monoclonali, acesta poate fi fatal chiar in sase luni.

Anual, in Romania se inregistreaza 1.300 de cazuri noi de limfom si peste 600 de decese din cauza acestui tip de cancer, arata statisticile. Primul semn de afectiune este umflarea ganglionilor de la nivelul gatului, de sub axila sau din zona inghinala. Alte semne sunt hemoragiile, febra si starea generala proasta.