Acum puțin timp scriam despre motivele pentru care oamenii sunt atât de fascinați de teoriile conspirației și de ce nu ar trebui să crezi în ele. Totuși, se pare că nu întotdeauna sunt doar produsul imaginației unor oameni cu prea mult timp liber.

Pe 20 iulie 1969, când omenirea asista la primul pas pe Lună făcut de un om, în paralel existau câteva persoane foarte convinse de faptul că totul e un scenariu menit să amplifice propaganda americană. De atunci, nu a existat eveniment ieșit din comun, de interes mai mult sau mai puțin internațional, care să nu aibă și o explicație demnă de filmele hollywoodiene. Doar câteva ar fi 11 septembrie și celebrul atentat, sfârșitul lumii din 2012 (și din fiecare an), Illuminati, iar lista poate continua, potrivit Playtech.ro.

Oricât de clișeic ar suna, uneori viața bate filmul, așa că am alcătuit o listă de teorii ale conspirației care s-au dovedit adevărate, deși enunțarea lor nu sună cu mult mai plauzibil decât cele menționate mai sus, care sunt total absurde.

Incidentul din golful Tonkin nu a existat, de fapt

Incidentul din golful Tonkin este expresia folosită pentru a desemna două lupte între nave americane şi nord-vietnameze, care au avut loc pe 2, respectiv 4 august 1964. Întâmplarea a dus la declanşarea războiului din Vietnam, iar autorităţile americane au fost acuzate, în numeroase rânduri, că au fabricat incidentul pentru a justifica o intervenţie în statul comunist.

Oficial, distrugătorul american USS Maddox a fost implicat într-o luptă împotriva a trei nave vietnameze, în golful Tonkin, pe 2 august 1964, în urma căreia patru soldaţi vietnamezi au fost ucişi, iar navele lor au fost serios avariate. Peste două zile, distrugătorul a răspuns unui atac vietnamez în aceeaşi zonă, iar preşedintele Lyndon Johnson a hotărât să ceară Congresului aprobarea pentru o intervenţie militară, fapt care a dus la începerea războiului din Vietnam.

În 2005 însă, NSA a desecretizat documentele legate de eveniment, conform cărora al doilea atac, cel care a determinat intervenţia americană, nu a avut loc. Se pare că soldaţii de pe USS Maddox au interpretat nişte semnale radar false drept un atac asupra lor din partea vietnamezilor, care nu au întreprins nicio acţiune în acea noapte.

CIA chiar s-a jucat cu mințile cetățenilor americani

Teoria conspirației ne spune că CIA a realizat experimente secrete pe cetățenii americani din 1950 până în 1973. Această teorie e atât de adevărată, încât însuși Bill Clinton a formulat scuze publice din partea guvernului american, în 1995.

La începutul anilor ’50, guvernul Statelor Unite a autorizat CIA să înceapă Operaţiunea MKUltra, un studiu clinic care urma să analizeze efectele hipnozei, torturii, izolării şi ale LSD-ului, asupra pacienţilor umani. Cei mai mulţi dintre aceştia nu ştiau despre ce e vorba, iar medicii şi personalul spitalelor implicate au fost plătiţi pentru a nu informa subiecţii corespunzător.

Autorităţile au oferit chiar heroină unor persoane dependente, pentru a le convinge să ia parte la experiment. Până la încheierea operaţiunii, în 1973, când multe dintre documente au fost distruse, mai mult de 30 de universităţi au fost implicate şi cel puţin o persoană a murit, sinucigându-se după ce a ingerat LSD fără să ştie.

Un alt detaliu interesant: se pare că teroristul Theodore Kaczynski, cunoscut ulterior sub pseudonimul Unabomber, a luat parte la acest experiment teribil și există chiar un studiu care indică faptul că s-ar putea ca trauma să îi justifice într-o oarecare măsură agresivitatea.

Operațiunea Mierla: instaurarea controlulul media asupra minții umane

În anii ’40, CIA a lansat un proiect secret numit Operațiunea Mierla. Scopul era să cumpere influența și controlul asupra instituțiilor media principale. De asemenea, agenții plănuiau să transforme jurnaliștii în spioni.

Chiar si publicații prestigioase, precum New York Times sau Time au fost obiectul acestor infiltrări și se crede că CIA a influențat astfel 25 de surse de informare majore. Programul a avut un impact major și pe plan extern, ajutând la coalizarea publicului împotriva grupărilor revoluționare din America Latină, prezentate drept „comuniste” și „criminale”, chiar dacă unele nu aveau nici o tangență cu URSS.

Această manipulare de proporții a continuat în urmatorul deceniu și, deși oficialii CIA susțin că ea a încetat odată cu încheierea războiului rece, scepticii sunt de părere că operațiunea este în plină desfășurare.

Serviciul American de Sănătate Publică nu a tratatat bolnavii de sifilis

Această teorie a conspirației pretindea că între 1932 și 1972, Serviciul American de Sănătate Publică a desfășurat un studiu clinic asupra bărbaților africani din zona rurală, care aveau sifilis. Se pare că aceștia nu doar că nu au fost informați în legătură cu faptul că sunt bolnavi, dar nici nu au primit tratament, deși penicilina este accesibilă din 1940.

Experimentul a reunit 600 de bărbaţi afro-americani, 399 de bolnavi şi 201 sănătoşi. Până la începutul lui 1970, 128 dintre bărbați au murit, soțiile a 40 dintre ei se molipsiseră, iar 19 copii au fost născuți cu sifilis congenital. Deşi studiul era planificat să dureze doar şase luni, a ţinut, până la urmă, 40 de ani. A fost întrerupt în 1972, după un articol Associated Press, care a făcut publice toate neregulile care se petreceau în cadrul experimentului Tuskegee.

Americanii plănuiau să însceneze atentate pentru a interveni în Cuba

În 1962, la scurt timp după ascensiunea lui Fidel Castro la putere în Cuba, Departamentul Apărării din Statele Unite a propus demararea Operaţiunii Northwoods. Aceasta urma să utilizeze o serie de măsuri pentru a câştiga sprijinul opiniei publice americane şi internaţionale şi pentru a justifica o intervenţie armată în statul comunist.

Conform dosarelor, care au fost desecretizate recent, tacticile care urmau să fie folosite includeau răspândirea unor zvonuri, distrugerea unei nave americane în golful Guantanamo, organizarea de înmormântări pentru victimele fictive, sau chiar deturnarea unor avioane comerciale sau vase de croazieră. Din fericire, preşedintele John Fitzgerald Kennedy a refuzat propunerea oficialilor.

Operațiunea Snow White, un furt de documente fără precedent

Operațiunea Snow White este numele pe care l-a primit o infiltrare fără precedent a membrilor cultului scientolog în guvernul american în anii ’70. Aceștia au reușit să se infiltreze până și în organizații internaționale, precum Interpolul, în speranța ștergerii oricărei urme a vreunei activitățti ilegale efectuate de acest cult.

În 1977, FBI a demascat, în sfârșit, acțiunile rău-intenționate ale membrilor cultului. Documentele confiscate au umplut în jur de 20 de camioane. Printre ele se aflau planuri de a pune sub acuzare sau interna în spitale de psihiatrie persoane ce au fost critice la adresa scientologiei, în urma unor înscenări.

Scriitoarea Paulette Cooper, cea care a dezvăluit o mare parte din practicile ilegale ale cultului, era printre ținte. Scientologii mai voiau sa pledeze la Națiunile Unite ca orice acțiune agresivă împotriva scientologiei să fie încadrată la genocid.

Mărturia care a dus la implicare americanilor în războiul din Golf a fost falsă

În 1990, o fată de 15 ani din Kuwait, a depus o mărturie, în faţa Congresului din Statele Unite, împotriva soldaţilor din Irak. Nayirah, aşa cum a fost numită fata, a spus că militarii luau bebeluşi din incubatoarele spitalelor şi îi aruncau pe podea, ca să îi omoare. Mărturia fetei, împreună cu alte motive, a dus la intervenţia Statelor Unite în războiul din Golf.

O investigaţie ulterioară a demonstrat că discursul pe care fata l-a ţinut în faţa Congresului a fost conceput de gigantul de pe piaţa companiilor de relaţii publice Hill & Knowlton şi, mai mult, că „Nayirah” era fiica ambasadorului din Kuwait în Statele Unite. Tom Lantos, cel care a coprezidat comisia în faţa căreia fata a depus mărturie, a coordonat întreaga afacere. Coincidenţă sau nu, comisia pe care o conducea închiria spaţiu în sediul central al companiei de PR care a pus totul la punct.