22 iulie

 

Omul este o maimuţică perversă !” Alexandru Macedon. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 22 iulie s-au născut Alexandru cel Mare, Gregor Mendel, Petre Roman, Licia Albanese, Georgeta Cernat, Mihaela Peneş, Leon Rotman, George Ivaşcu.

 

În calendarul creştin-ortodox se aminteşte de Sf. Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena. Şi Sf.Cuv. Marcela.

Soarele trece în mod convențional, pe la mijlocul zilei, din Zodia Racului în Zodia Leului.

În „Kalendar” este a treia zi a sărbătorii lui Dabatopeios pe care o împărţea cu cabirul, probabil, Sabadius, Sabazios, zeul vegetaţiei, al recoltei bogate şi prin aceasta şi al fecundităţii, al sexualităţii. Zeul şerpilor, unul dintre Marii Zei din Eleusis, cel adorat de marea iniţiată Olimpia, mama lui Alexandru cel Mare, femeia care dormea cu şerpii, reptilele care o apărau de asasini. Deci, patronul marii uniuni de triburi din estul ţării, care aveau drept totem Şarpele cel Înţelept.

Ecourile sărbărilor tinerilor daci în cinstea lui Dabatopeios nu s-au stins încă. Să menţionăm festivalul de pe Muntele Găina şi alte obiceiuri, foarte, foarte interesante. Nimic nu se pierde, totul se transformă, vorba cântecului cu croitoreasa Jana.

Elementul foc este din nou pe primul plan, de fapt stăpâneşte întreaga perioadă dintre solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă.

„Evenimentul Zilei” din 22 iulie 1284 a fost faptul, relatat de legendă, că un vrăjitor a luat copiii din burgul Hamelin, Braunschweig, Saxonia de Jos (Inferioară) şi i-a condus tocmai în Transilvania. „Flautul fermecat” din care a cântat vrăjitorul a fost folosit mai întâi ca să scoată şobolanii şi şoarecii din oraş. Apoi primarul şi cetăţenii nu au mai vrut să plătescă, să-şi respecte partea de contract. Aşa că vrăjitorul le-a luat copiii şi a format colonia germană a celor Şapte Oraşe!

Aşa se povesteşte, aşa este istoria pentru copii, aşa stă scris în „Book of Days”, pagina 367.

În secolul XIII viaţa germanilor era mizerabilă. Burgurile erau nişte cocine, focare de infecţii şi boli, fermele erau prădate mereu de briganzi, mânăstirile şi castelele erau mereu distruse. Războaiele, persecuţiile religioase, foamea au împins germanii către „Ostsiedlung”, cucerirea Estului. Ei, nu trebuia nimeni să-i împingă, germanii au fost mereu nişte războinici redutabili, nişte prădători fără milă, nişte cuceritori mereu cu ochii la teritoriile vecinilor. Oare nu ei au declanşat două războaie mondiale şi acum stăpânesc Europa?

În secolul al XIII-lea, înaintemergătorii cuceririlor germane erau ordinele cavalereşti religioase. Cavalerii Teutoni au ajuns în Transilvania prin anul 1211, în ţara Bârsei. Aveau propria agendă, independentă de interesele ungurilor. Saxonii au fost aduşi de cavaleri pentru construcţia de castele fortificate, mai întâi din lemn, apoi din piatră. Încet-încet vestea despre bogăţiile şi clima bună a Transilvaniei s-a răspândit în Saxonia şi Bavaria. În a doua jumătate a secolului XIII, cu toată ameninţarea cumanilor, Transilvania devenise pentru germani un fel de Americă. Mulţi germani au emigrat în ultima parte a secolului al XIII-lea, în Transilvania, cam când se petrece legenda cu flautul fermecat.

Saxonii din Transilvania au fost mereu un corp străin, care nu s-a integrat nici spre modelul unguresc, cu atât mai puţin către cel românesc. Decimaţi în al Doilea război mondial, (de exemplu, divizia a 8-a de cavalerie SS „Florian Geyer” de peste douăzeci de mii de militari, majoritatea etnici germani, saxoni din Transilvania, a terminat războiul cu numai şase sute de militari, fără ofiţeri). Saxonii (sacşii, saxii, saşii) din Transilvania au dorit să emigreze în RFG, după război. Au fost lăsaţi, chiar încurajați, oricum erau un corp străin care nu a făcut niciodată, nimic, pentru România ci doar pentru ei, pentru comunitatea lor. Au fost niște coloniști într-o țară străină și atât.

Există părerea preconcepută, superstiţia, că saxonii sunt partizanii lucrului bine făcut. Greoi şi obtuzi, îngâmfaţi şi egoiști, saxonii, cei pe care îi cunosc, cel puţin, să nu generalizăm, au într-adevăr cultul lucrului bine făcut. Pentru ei, doar! De fapt, se vede cu ochiul liber, uitaţi-vă către Cotroceni!

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE