Nu e hipster, tripster (era să scriu trister, ar putea fi un nou trend), nici măcar lumber, pentru că are mustăcioară.
Ia mâinile de la curea, gesticulează larg şi teatral, scoate din buzunar o ţigară pe care nu o aprinde, ci o ţine aşa, ca în reclame, studiat, în timp ce aşteaptă să traverseze, laolaltă cu ceilalţi oameni. Normali, oamenii se îmbrâncesc “să treacă strada”, în centrul marelui oraş numit Bucureşti. El doar aşteaptă să treacă maşinile. Şi trage de geacă vădit voit, pentru a se vedea că are pielea goală şi papagalul albastru pe piept. “Sunt un papagal, dar nu mai mult decât voi”, acesta să fie mesajul? Nu vom şti niciodată. Desigur, vorbeşte singur. La fel şi bărbatul nervos de lângă el, care ţine tableta în mâini şi ochii pe înverzirea stopului. Bărbatul acela discută cu tableta, omul cu bustul gol discută cu sine-ul lui. Privit din spate pare un om cu atitudine. “Atitudinea, atitudinea e totul dragii mei”, ne spunea un profesor la cursul de marketing. Strategia de marketing nu pică atunci când e privit din faţă. Atitudinea bustului gol şi a păsării albastre de la gât aducând aminte, uluitor, de titlul unei cărţi greoaie, dar genială: “Cum să vinzi un elefant albastru” (carte scrisă de inventatorii procesului RDE - “primul proces experimental sistematizat, disciplinat şi destinat obţinerii soluţiilor”, bla bla).
E nebun. Nebun de nebun şi atât. E suficient. E mai nebun decât tipul care a oprit jipanul în intersecţie şi se ferchezuieşte lent în oglindă, decât nenii care, în timp ce transportă nişte panouri, calculează cu voce tare ce înălţime reală ar putea avea fata cu cizme superlong, sau chiar decât mine - care întrebată fiind de către o doamnă străină “where is the old city” îi răspund “anywhere”? Iarăşi nu vom şti niciodată. Gata, mă duc să îmi iau cărţi cu cotoare galbene de la Cărtureşti, că am auzit că se poartă. O nebunie.
Recomandările noastre
