Dacă e 8 decembrie și simțim nevoia ca unele evenimente din trecut să fie marcate, două par să iasă în evidență: 100 de ani de la inaugurarea Operei Naționale Române și 101 ani de la primul și singurul atentat cu bombă din Senatul României. Sigur, ar mai fi și Ziua Constituției, dar mi-e teamă că aici nu am reuși să luăm fața politicienilor care să înghesuie să îi ureze ”La mulți ani!” învechitei Legi Fundamentale.

Sigur că respectul pentru unul dintre edificiile de bază ale culturii românești ne obligă să amintim că pe 8 decembrie 1921 spectatorii care participau la scrierea unei pagini de istorie au ascultat ”Lohengrin” de Richard Wagner, cu libretul românesc semnat de Șt. O. Iosif, iar bagheta a fost ținută de George Enescu.

Totuși, pentru perioada agitată prin care trecem, parcă merită câteva cuvinte și atentatul din 8 decembrie 1920 care a dus la moartea a trei demnitari ai statului și la rănirea a zeci de persoane.

Creierul atacului terorist a fost un tânăr care, la doar 23 ani, fugise deja din România la Odessa, unde se instruise cu ofițeri bolșevici, pentru a produce haos în stânga Prutului. Într-un astfel de exercițiu, el și-a pierdut mâna stângă, dar n scurt timp a ajuns să se descurce perfect cu un cârlig în loc de antebraț.

Pentru 12.000 de lei, a promis că va organiza mai multe atentate, toate făcute în numele ”muncitorimii batjocorite”, dar primul a eșuat, ținta fiind Constantin Argetoianu, ministru de interne.

Al doilea îl avea ca obiectiv pe Octavian Goga, iar locul ales a fost sala Senatului României.

”Omul cu cârlig”, cum era poreclit anarhistul Max Goldstein, a avut doi complici, Leon Lichblau și Saul Osias.

Ei au fabricat o bombă din două proiectile germane, au amplasat o în sala de ședințe, în spatele unei cortine și au așteptat în apropiere toată noaptea de 7 spre 8 decembrie 1920. În zori, au amorsat bomba, programând-o să explodeze la ora 15,00.

La ora 14.40, însă, dispozitivul s-a declanșat. Deflagrația a ucis trei oameni, pe ministrul Justiției Dimitrie Greceanu, episcopul greco-catolic Demetriu Radu și senatorul Spirea Gheorghiu.

Au fost rănite zeci de persoane, printre care și președintele Senatului, generalul Constantin Coandă, tatăl savantului Henri Coandă.

Ancheta a dus rapid la grupările comuniste și bolșevice din țara noastră și s-a ajuns la un proces mamut, cu aproape 300 de inculpați.

În privința celor trei principali autori, Goldstein a fost singurul condamnat la închisoare pe viață. Evadat de sub escortă, prins când se întorcea, pe la Ruse, în România, Goldstein chiar avea să moară într-o închisoare românească, la Doftana. La numai 26 de ani, Max Goldstein moare de pneumonie.

Un destin aparte a avut și Leon Lichblau. Sentința de condamare la 10 ani de temniță l-a ”prins” fugit la Moscova. Aici Lichblau a rămas până în 1937, când este omorât în valul de epurări staliniste.

În 1968, Nicolae Ceaușescu l-a reabilitat post-mortem pe Leon Lichblau.