Sigur că respectul pentru unul dintre edificiile de bază ale culturii românești ne obligă să amintim că pe 8 decembrie 1921 spectatorii care participau la scrierea unei pagini de istorie au ascultat ”Lohengrin” de Richard Wagner, cu libretul românesc semnat de Șt. O. Iosif, iar bagheta a fost ținută de George Enescu.
Totuși, pentru perioada agitată prin care trecem, parcă merită câteva cuvinte și atentatul din 8 decembrie 1920 care a dus la moartea a trei demnitari ai statului și la rănirea a zeci de persoane.
Creierul atacului terorist a fost un tânăr care, la doar 23 ani, fugise deja din România la Odessa, unde se instruise cu ofițeri bolșevici, pentru a produce haos în stânga Prutului. Într-un astfel de exercițiu, el și-a pierdut mâna stângă, dar n scurt timp a ajuns să se descurce perfect cu un cârlig în loc de antebraț.
Pentru 12.000 de lei, a promis că va organiza mai multe atentate, toate făcute în numele ”muncitorimii batjocorite”, dar primul a eșuat, ținta fiind Constantin Argetoianu, ministru de interne.
Al doilea îl avea ca obiectiv pe Octavian Goga, iar locul ales a fost sala Senatului României.
”Omul cu cârlig”, cum era poreclit anarhistul Max Goldstein, a avut doi complici, Leon Lichblau și Saul Osias.
Ei au fabricat o bombă din două proiectile germane, au amplasat o în sala de ședințe, în spatele unei cortine și au așteptat în apropiere toată noaptea de 7 spre 8 decembrie 1920. În zori, au amorsat bomba, programând-o să explodeze la ora 15,00.
La ora 14.40, însă, dispozitivul s-a declanșat. Deflagrația a ucis trei oameni, pe ministrul Justiției Dimitrie Greceanu, episcopul greco-catolic Demetriu Radu și senatorul Spirea Gheorghiu.
Au fost rănite zeci de persoane, printre care și președintele Senatului, generalul Constantin Coandă, tatăl savantului Henri Coandă.
Ancheta a dus rapid la grupările comuniste și bolșevice din țara noastră și s-a ajuns la un proces mamut, cu aproape 300 de inculpați.
În privința celor trei principali autori, Goldstein a fost singurul condamnat la închisoare pe viață. Evadat de sub escortă, prins când se întorcea, pe la Ruse, în România, Goldstein chiar avea să moară într-o închisoare românească, la Doftana. La numai 26 de ani, Max Goldstein moare de pneumonie.
Un destin aparte a avut și Leon Lichblau. Sentința de condamare la 10 ani de temniță l-a ”prins” fugit la Moscova. Aici Lichblau a rămas până în 1937, când este omorât în valul de epurări staliniste.
În 1968, Nicolae Ceaușescu l-a reabilitat post-mortem pe Leon Lichblau.
