Daca isi vor pierde locurile de munca, vlahii din sudul Dunarii spera sa munceasca in Romania.

Intrata de mana cu noi in UE, Bulgaria a reprezentat multa vreme un miraj pentru romanii dornici sa castige un leu in plus. Ani buni, pietele din Craiova au fost alimentate cu produse de „import” de la „bulgari”. Acum, bulgarii se tem ca alinierea la preturile europene o sa insemne sfarsitul vremurilor bune.

Principala lor problema este insa lipsa locurilor de munca. Au o solutie si la asta: vor veni la munca in Romania, cel mai probabil in agricultura si constructii.

La bulgari, numai cu buletinul

Din Craiova, cu o masina buna, nu faci mai mult de 45 de minute pana la granita, in Portul Calafat. Dunarea se traverseaza cu bacul. De trecut, se trece usor, fara mari formalitati: ai nevoie doar de cartea de identitate si de 13 lei, taxa de bac. Daca esti cu masina, mai dai 80 de lei.

Calatoria pe Dunare nu dureaza mai mult de 10 minute. Echipajul bacului, alcatuit din bulgari, incearca sa para politicos si te invita intr-o cabina pentru calatori.

La punctul de control, vamesii verifica atent buletinul si intreaba plictisiti: „Rumanski?”. Urmatorul „popas” il facem la casa de schimb valutar, de unde primim 200 de leva pentru 100 de euro.

La capatul podului ne asteapta Ivan Juvetov, un jurnalist de la Radio Vidin, ghidul nostru in Bulgaria. Ne saluta intr-o romana aproape perfecta: „Bine ati venit in Bulgaria!”. Plecam cu o Lada 1100, tip de masina care se afla si in dotarea Politiei de Frontiera.

Vlahii din Gumatariti, fani ai perfectului simplu

Primul popas il facem in satul Gumatariti, localitate aflata la 15 kilometri de Vidin. „O sa mergem aici la mai multe familii de romani. Numai ca nu li se spune romani, sau aromani, ci vlahi”, ne explica ghidul nostru.

Pe copaci si pe porti sunt afisate niste hartii in care apar pozele unor oameni. „Anunturi mortuare. Este un obicei bulgaresc. O sa gasiti asta si in centrul Vidinului, peste tot pe unde veti merge”, ne lamureste ghidul.

Intram intr-o carciuma. La mesele din fata, mai multi barbati joaca septic. Salutam in romana si ni se raspunde tot in romana. Putin mirati, ne asezam undeva in spate si facem cunostinta cu un fost primar al localitatii, Tvetanov Anghelov. In discutia cu noi foloseste extrem de des perfectul simplu, atribut al oltenilor.

„In Romania nu fusei vreodata, dar am un frate care a facut la Bucuresti Facultatea de Chimie. Auzii de treaba asta cu buletinul, dar acum nu am nicio ruda la care sa merg. Da’ poate o sa vin asa, in vizita”, zice el. Referitor la Uniunea Europeana, fostul primar are inca mari semne de intrebare: „Domnule, ne primira ei in Europa, dar acum sa vedem si ce or face ei pentru noi sau ce om putea face noi pentru ei”, spune fostul primar, cu intelepciune.

Vidin

Orasul cu primaria-turn

Plimbarea pe strazile Vidinului incepe din zona cetatii Baba Vida. Pe zidurile blocurilor, pe copaci, pe capacele metalice ale ghenelor de gunoi apar, din nou, anunturile mortuare. Ajungem in centrul orasului, dominat de cladirea primariei, care are 12 etaje.

In apropiere, vizitam Centrul Cultural Roman, administrat de ghidul nostru, Ivan Juvetov. Suntem intampinati de tablouri ale unor pictori cunoscuti din Craiova, de busturile lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale si Ion Creanga. La o combina muzicala, Tudor Gheorghe. Un colt romanesc autentic. „In momentul in care am preluat aceasta locatie, aici erau toaletele. Am muncit foarte mult, dar acum arata asa cum trebuie”, se destainuie administratorul Juvetov. 

Ne continuam periplul prin Vidin si intram intr-o cafenea. Ma adresez ospataritei in romana, dar lectia invatata la Gumatariti nu este valabila aici. In cele din urma, ghidul nostru comanda in limba bulgara trei cafele. Costa o leva si 65 de stutincuri, adica vreo doi lei si jumatate. Ceilalti clienti ne privesc cu un interes tacut. Suntem niste turisti.

Bulgarii ne viziteaza si ei

Dupa o tura de piata, constatam ca s-a facut tarziu. Ca sa prindem bacul, luam un taximetru pana in vama. Platim doi leva, si in jurul amiezii trecem pe la controlul buletinelor. Vamesii bulgari se uita simplu, nu ne mai cauta in calculator si ne predau documentele. Pe tarm sunt o multime de tineri din Vidin care vor sa treaca in Romania, curiosi si ei ca si noi. De pe bac, ne uitam inca o data in urma la coltul de Bulgaria, ca o fata frumoasa, imbracata in straie ponosite.

BAZAR

Chilipiruri pentru romani

Ultimul punct pe harta vizitei noastre este un bazar de unde, daca ai ceva leva la tine, gasesti fel de fel de chilipiruri, la preturi mai bune decat pe piata romaneasca. In piata din fata cateva femei vand, pe trotuar, lapte, varza acra, carnati, sunca, toba sau bauturi alcoolice la sticle de un sfert de litru. Ghidul nostru ne explica: „In bazar sunt multi cumparatori din Romania, piata este pentru bulgari. Preturile sunt bune pentru voi, pentru noi sunt preturi normale, unele chiar foarte ridicate”.

Noric Albert, un armean stabilit de 16 ani in Bulgaria, se ocupa cu comertul si, spune el, castiga atat cat sa traiasca de azi pe maine. „Pana anul trecut, am facut bani frumosi cu clienti din Craiova. Acum nu stiu daca o sa mai vand asa bine”, spune el. Viitorul imediat i se pare destul de incert, pentru ca nu si-a facut inca o parere prea limpede despre aderarea Bulgariei la UE.

VIN VECHI

Comoara din pivnita

Ajungem acasa la Dimitrie Ivanov, un alt vlah din Bulgaria. Camera in care suntem gazduiti arata ca o veritabila biblioteca. „Nu gasiti in tot Gumataritiul atatea carti cate are Dimitrie pe rafturile astea”, face o precizare ghidul nostru, Ivan Juvetov. Pe langa comoara din biblioteca, gasim o alta, de data aceasta intr-o pivnita unde suntem invitati de nea Dimitrie. Asezate frumos, in rasteluri, sute de sticle de vin cu vechime de pana la 50 de ani isi asteapta parca degustatorii. „Asta a fost o pasiune a mea, nu sunt neaparat un mare bautor, dar mi-a placut sa colectionez. Cea mai veche sticla este din 1965, de cand s-a nascut una dintre fiicele mele”, marturiseste Dimitrie, mandru.

Ca si ceilalti consateni, vorbeste bine limba romana. Dimitrie are insa un mare regret: „Copiii care merg acum la scoala nu mai pun pret pe limba noastra si nu mai vor sa o mai invete”. Si pentru fostul dascal, Europa reprezinta o himera. „Eu cred ca ne va fi greu, cel putin acum, pentru inceput. Daca nu dezvoltam productia, primii ani o sa fie greu de suportat”, devine sfatos nea Dimitrie. La plecare, barbatul ne daruieste trei sticle cu vin, insista sa le luam.

La intrarea in orasul resedinta de judet, ne intampina trei prostituate. „Pasari de noapte, ca si la voi”, spune, ca pentru sine, jurnalistul Juvetov. Noaptea trece repede si dimineata ne pregatim pentru vizitarea orasului.