EXCLUSIV EVZ. Celebrul regizor american Oliver Stone spune că mentalitatea Wall Street a devenit una de cazinou şi că finanţiştii fac bani din datorii.

Lungmetrajul "Wall Street: Money Never Sleeps", de Oliver Stone, a avut premiera internaţională la Cannes, în afara competiţiei, iar în cinematografele româneşti intră din 24 septembrie. O continuare a celebrului lungmetraj din 1987, îl are tot pe Michael Douglas în distribuţie, căruia i se alătură Shia LaBeouf, Josh Brolin, Carey Mulligan, Susan Sarandon şi Frank Langella.

EVZ: Când aţi decis să faceţi o continuare la "Wall Street"? Oliver Stone: Anul trecut am citit un scenariu de Allan Loeb, care trata criza financiară din 2008 şi care începea cu ieşirea din închisoare a lui Gordon Gekko, ceea ce reprezenta un "cârlig" excelent pentru mine. M-a prins. Desigur că am lucrat mult pe scenariul de atunci. Am încercat să îl facem cât mai contemporan şi relevant cu putinţă. Şi, dintr-odată, filmam! Totul s-a întâmplat foarte repede. Dar nu intenţionam să fac o continuare la "Wall Street" înainte de criza financiară. Scenariul lui Allan m-a convins.

Michael Douglas a fost de acord imediat să-şi reia rolul? Păi, el, în calitate de producător al primului film, a venit la mine şi mi-a cerut să regizez "Wall Street 2". Acum ani buni se discuta dacă să facem o continuare, dar eu am refuzat. Apoi a intervenit criza financiară şi m-am răzgândit.

Trei generaţii de rechini

Ce v-a atras în mod deosebit la noua poveste? Normal că e interesant pentru că este un film despre trei generaţii. Acum Gordon Gekko e sexagenar, personajul lui Josh Brolin are 40 de ani, iar cel al lui Shia La-Beouf - 20 de ani. Îi vezi cum încearcă să împartă "mălaiul" şi pe deasupra mai apare şi Carey Mulligan, fiica lui Gordon şi logodnica lui Shia. Ea reprezintă "momeala". Totodată, fără să dezvălui povestea, mai e şi întrebarea contrariantă: cum face Gordon, care a rămas pe dinafară şi este un fost puşcăriaş, să reintre în joc? E foarte dificil. Şi maniera în care o face este foarte vicleană şi surprinzătoare.

Cât de autentic este bancherul pe care îl joacă Josh Brolin? Oamenii ca Bretton James (numele personajului lui Brolin - n.r.) reprezintă noua specie de grei de pe Wall Street. Gekko este cam "expirat", deşi trebuie să recunosc că rămâne foarte inteligent. Nu o să spun cum se petrece răsturnarea de situaţie, dar Gekko pune mâna pe o avere.

Apare şi Charlie Sheen în "Wall Street : Money Never Sleeps"? Are o apariţie foarte scurtă, îl joacă pe Bud Fox, ca şi în primul film. E interesant să vezi ce s-a întâmplat cu el după atâţia ani. A petrecut şi el ceva timp după gratii, dar foarte puţin. Pe Gekko l-au închis pentru multe capete de acuzare, inclusiv trafic de informaţii confidenţiale. Aşa că personajul lui Charlie a ieşit din închisoare şi a reintrat în afaceri şi, ca şi Charlie în viaţa reală, s-a descurcat foarte bine.

V-aţi gândit la biografiile şi la poveştile din spatele tuturor personajelor? Sigur că da, doar asta e slujba noastră, nu? Trebuie să venim cu poveşti pentru toată lumea. Dar de data asta, în centru este Shia, nu Charlie, într-un fel este un nou Charlie, plasat mult mai sus în ierarhia financiară. În anii ’80, pe Wall Street se făceau milioane de dolari. Acum se fac miliarde sau sute de milioane. Charlie era broker, Shia este bancher specializat în investiţii.

Shia a menţionat cât s-a documentat pentru rolul său. L-aţi încurajat să facă asta? Sigur că da, dar el a lucrat mult mai mult decât ne-am fi aşteptat. Mi-a adus aminte de Tom Cruise tânăr, cum era la filmări la "Născut pe 4 iulie".

Puteţi să ne spuneţi câte ceva despre personajul lui Susan Sarandon? Ea interpretează o casnică evreică din Long Island, care devine expertă în real estate şi care profită de criza ipotecilor. Împrumută ca o dementă, e interesant.

Şi cel al lui Frank Langella? Rolul lui e surprinzător. Joacă un bancher specializat în investiţii, evreu, a cărui viaţă este dată peste cap.

Unde aţi filmat? În 15 locuri din New York. Nu am avut filmări în studio, nu aveam niciun plan de rezervă. Am depins de zone şi de vreme. Am filmat la clădirea Cunard pentru un bal organizat de Wall Street în scopuri caritabile. Şi, după cum veţi vedea, toate cuţitele erau scoase din teacă.

Metamorfoză cu multe zerouri

Credeţi că Wall Streetul s-a schimbat în ultimele două decenii? Wall Streetul a fost întotdeauna o ruletă destinată iniţiaţilor. Întotdeauna a existat trafic de informaţii. Cele din interior reprezintă putere, aşa că oamenii îşi împart informaţiile. E vorba de natura jocului. Da, era diferit în 1987. Acum regulile s-au schimbat şi amploarea jocului a crescut. Implică mult mai mulţi bani şi întreaga miză a crescut considerabil.

După primul film, oamenii îl idolatrizau pe Gordon Gekko. Credeţi că noul Wall Street va cauza o reacţie similară sau că oamenii sunt acum prea furioşi apropo de ce se întâmplă în cercurile înalte ale finanţelor? Bună întrebare. Cred că situaţia actuală e scandaloasă din cauza lăcomiei. Totodată cred că trebuie să râzi de demenţa acestei lumi. Finanţiştii au făcut din datorie o metodă de făcut bani. Ei au creat datoria şi au câştigat de pe urma ei într-o manieră care e aproape speculă. Sigur că ei nu mai folosesc acest termen. Dar s-au câştigat averi vânzând cel mai toxic tip de datorie. În anii ’80, Michael Milken le numea "junk bonds" (obligaţiuni care la momentul achiziţionării sunt cotate sub un anumit nivel de clasificare - n.r.).

Oamenii pot câştiga bani din te miri ce. Cred că mentalitatea Wall Street a devenit una de cazinou. Oamenii se împrumutau şi luau bani cu dobândă cât puteau să ducă, îndatorându- se cât de mult cu putinţă, cumpărând acea a doua casă cât de ieftin se putea. Asta încurajează în societate toată partea întunecată a consumerismului. Trebuie să te întrebi: e Wall Street o locomotivă pe drumul către dezastru?

Şi tot nu ne-am învăţat lecţia, nu? Este şi una dificilă. Se poate numi lăcomie plus invidie. Invidia are rolul ei în ecuaţie pentru că dacă faci 15 milioane de dolari şi eşti nefericit că prietenul tău a făcut 100 de milioane, ai o problemă. Avem prea mulţi indivizi care câştigă foarte mulţi bani şi prea puţini care câştigă puţini bani. Totul e în exces. Ce să faci? Mai devreme sau mai târziu tot trebuie să râzi, nu?

"Avem prea mulţi indivizi care câştigă foarte mulţi bani şi prea puţini care câştigă puţini bani. Totul e în exces. Ce să faci?", OLIVER STONE, regizor