Preşedintele Turciei, Erdogan, vizitează Serbia, însoţit de o numeroasă delegaţie de oameni de afaceri. Dar miza este mai mare. Ankara vrea să-şi extindă influenţa în Balcani - curtea din spate a UE.
Albastru închis şi în carouri este sacoul care a purtat în aprilie noroc celor doi oameni puternici (vezi foto mai sus). Astfel îmbrăcat, Aleksandar Vučić a votat la prezidenţialele din Serbia, pe care le-a câştigat deja din primul tur. Într-o costumaţie asemănătoare a pătruns în secţia de vot şi omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan, când a obţinut prin referendum introducerea unui sistem prezidenţial în Turcia. Costumaţia are putere de simbol şi îi face pe potentaţi să pară mai moderni şi mai relaxaţi. Comunitatea de utilizatori ai platformei twitter din Serbia i-a şi dat o poreclă. Se cheamă "sacou de dictator".
Dar pe Erdoğan şi Vučić nu-i leagă doar moda. Chiar dacă joacă în ligi diferite din cauza mărimii ţării pe care o conduc, cei doi cultivă o predilecţie pentru puterea absolută şi oprimă opoziţia şi media critice. În context, ei se prezintă ca politicieni providenţiali, care muncesc neobosit pentru binele poporului, pentru noi locuri de muncă şi creştere economică.
Aceasta va fi şi miza vizitei pe care Erdogan o va efectua la Belgrad marţi, 10.10, însoţit de 150 de responsabili din economie. Vizitele în care este însoţit de o armată de investitori nu sunt ceva nou pentru Erdogan. Dar pentru guvernul Serbiei constituie un mare eveniment, care trebuie să se traducă şi în capital de imagine. Mesajul este: iată, banii sosesc grămadă.
...şi toţi sunt mulţumiţi
Interesele economice ale guvernului turc sunt uşor de armonizat cu cele sârbeşti, susţin economiştii. Cuvântul magic la Ankara este "Export". Numai dacă exportul creşte în continuare se va putea realiza creşterea economică promisă de 5,5 procente anual. În context, Balcanii de Vest oferă investitorilor turci mână de lucru ieftină din abundenţă şi un acces înlesnit pe piaţa UE. "Procesul de aderare a Turciei la UE este practic abandonat. De aceea este un avantaj decisiv dacă întreprinderi turceşti produc în ţări din apropierea UE sau chiar în ţări membre", a explicat economistul şi comentatorul politic Atilla Yeşilada din Istanbul.
Vučić este la rândul său interesat de capital proaspăt şi de noi locuri de muncă. Este chiar dispus să plătească investitorilor străini câte 10.000 de euro sub formă de subvenţii pentru fiecare nou loc de muncă înfiinţat. Liderul sârb tot anunţă că ţara sa va ajunge la nivel european pe locul 1 în privinţa creşterii economice. Dar până acum cifrele sunt mai degrabă devastatoare pentru el. În ultimii trei ani, Serbia a ocupat locul codaş în regiune, cu o creştere de doar 1,6 la sută. Spre comparaţie, avansul economic în Muntenegru a fost de 7,7 la sută, în Kosovo de 9,1 iar în Macedonia de 10,2 procente. Salariul mediu este sub 400 de euro lunar, printre cele mai reduse la nivel european.
Este posibil ca investitorii turci să-şi îndrepte atenţia preponderent spre aşa-numitele industrii cu valoare adăugată redusă, unde este nevoie mai mult de forţă de muncă fără calificare specială decât de inovaţie, consideră Yeşilada. Deja de acum, peste 1000 de muncitori din Serbia produc blugi ieftini pentru firme turceşti şi numărul lor va creşte curând, potrivit guvernului de la Belgrad, la mai bine de 3000. În plus, se zvoneşte că investitorii turci ar fi interesaţi de industria lemnului şi de cea de prelucrare a laptelui. Aceste domenii ar fi reciproc avantajoase. "În astfel de branşe se poate produce un avânt imediat în ţările balcanice, transformându-le concomitent într-o bază de export a economiei turceşti", a evidenţiat Yeşilada pentru DW.
Vise neo-otomane
"Invazie a business-ului: turcii îi cuceresc din nou pe sârbi", a titrat ziarul bulevardier Blic deja anul trecut, făcând aluzie la secolele de ocupaţie otomană prin care a trecut poporul sârb. Dar de data asta titlul era bine intenţionat. Mulţi observatori sunt de părere că Turcia nu urmăreşte exclusiv interese economice în Balcani. În ţări cu populaţie majoritar musulmană, cum ar fi Bosnia-Herţegovina sau Albania, Ankara finanţează şcoli, moschei şi organizaţii umanitare.
Autor: Nemanja Rujevic/ia