În timp ce la Vatican are loc Sinodul Amazoniei, pentru ajutorarea uneia dintre cele mai paupere populații de pe planetă, Sfântul Scaun este zguduit de un uriaș scandal financiar: sume fabuloase din „Obolul Sfântului Petru”, un fond din colectă publică destinat acțiunilor de binefacere, au fost dirijate în afaceri dubioase.

„Sute de milioane de euro destinate celor mai necăjiți și mai săraci sunt administrate într-un mod obscur și lipsit de transparență, ca și cum Vaticanul ar fi o bancă comercială într-o țară off-shore”, scrie săptămânalul italian L’Espresso.

Ziaristul Emiliano Fittipaldi, autorul dezvăluirilor este un vechi coșmar al Vaticanului. În 2015, Sfântul Scaun l-a acuzat pe el și pe colegul său, Gianluigi Nuzzi, de divulgarea ilegală de informații într-un scandal celebru care a fost botezat „Vatileaks II”. În final cei doi ziariști au fost exonerați de acuzații.

Ca și acum patru ani, dezvăluirile actuale se bazează pe rapoarte confidențiale ale investigatorilor Vaticanului, obținute de Fittipaldi.

Potrivit ziaristului, Secretariatul de Stat, puternicul departament de conducere al Vaticanului, controlează fonduri de aproximativ 725 de milioane de dolari, obținuți din colecta anuală numită „Obolul Sfântului Petru”, al cărei scop este să le permită catolicilor din toată lumea să participe la activitățile de binefacere ale Papei.

În realitate, potrivit lui Fittipaldi, majoritatea acestor fonduri sunt folosite în „activități speculative riscante”: 77% din fondurile „Obolului Sfântului Petru” sunt plasate la Credit Suisse, o companie multinațională de servicii financiare înființată în Elveția.

L’Espresso citează rapoartele anchetatorilor Vaticanului care acuză că utilizarea unei mari părți a banilor din colectă (circa 560 de milioane de dolari) a fost marcată de „iregularități flagrante” și de „scenarii îngrijorătoare”.

Fittipaldi mai afirmă că investigarea internă a acestor „iregularități” ar fi mai puțin motivată de dorința sinceră de a afla adevărul și mai mult de lupte intestine pentru influență la Vatican. Ținta principală ar fi Autoritatea de Informații Financiare, un departament de combatere a spălării banilor, înființat de Papa Benedict al XIV-lea.

Directorul Autorității, laicul italian Tommaso di Ruzza, este unul dintre cei cinci angajați ai Vaticanului suspendați recent pe fondul anchetei care a dus și la demisia lui Domenico Giani, puternicul comandant al Corpo della Gendarmeria, forța de poliție și securitate a Sfântului Scaun. Giani a fost acuzat de scurgerea în presă a unor informații despre anchetă, iar Papa i-a acceptat demisia.

 „Bănuțul Văduvei” cheltuit pe imobiliare de lux

Noile informații din L’Espresso se referă la cumpărarea de către Vatican, din fondurile „Obolului Sfântului Petru”, a unei clădiri cu apartamente de lux, având o suprafață totală de 183.000 de metri pătrați, în cartierul exclusivist Chelsea din Londra. Afacerea datează din 2012, când italianul Raffaele Mincione a fost contactat pentru a intermedia o investiție de 200 de milioane de dolari în numele Vaticanului într-o societate petrolieră din Angola.

Operațiunea financiară a fost ideea monseniorului Andrea Becciu, care era la acea vreme „numărul 2” în cadrul Secretariatului de Stat și fost ambasador al Papei în Angola. În prezent, Becciu este cardinal și prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților.

Cum proiectul din Angola a căzut, Mincione a propus investirea celor 200 de milioane de dolari într-o tranzacție imobiliară la Londra: aceasta implica achiziționarea unui vechi depozit al Harrod’s și transformarea sa într-un imobil cu apartamente de lux.

Potrivit presei italiene, Mincione este cunoscut ca un „corsar al afacerilor”. De altfel, el deține un iaht lung de 12 metri numit Bottadiculo (care se traduce prin „lovitură norocoasă”, dar înseamnă literal „palmă peste fund).

Vaticanul a achiziționat 45% din proprietatea londoneză. O prăbușire a pieței imobiliare, provocată de temerile Brexitului, a dus la venituri mult sub estimările inițiale. În 2018, sub actualul „număr 2” din Secretariatul de Stat, monseniorul venezuelean Edgar Peña Pera, Vaticanul a decis să se retragă din fondul Athena Capital Global, cu sediul în Luxemburg, administrat de Mincione.

Însă această decizie a obligat Vaticanul să achiziționeze restul de 55% din afacere, într-un acord semnat în noiembrie 2018 de către monseniorul Alberto Perlasca, figură importantă a Secretariatului de Stat, numit în iulie 2019 de către Papa Francisc ca Promotor al Justiției (adică procuror) în cadrul Tribunalului Suprem al Vaticanului, Segnatura Apostolica.

Potrivit L’Espresso, între investiția inițială din 2012 și achiziția din 2018, Mincione a obținut venituri de aproape 170 de milioane de dolari.

Bătălia pentru „Obolul Sfântului Petru”

Laicul Gian Franco Mammi, directorul Institutului pentru Lucrările Religiei (ILR), așa-zisa Bancă a Vaticanului, s-a opus tranzacției din 2018 și a declanșat o anchetă. Fittipaldi afirmă însă că scopul real al lui Mammi era de a trece controlul fondurilor „Obolului Sfântului Petru” de la Secretariatul de Stat la ILR.

Cert este că Mammi a depus la Promotorul Justiției o plângere formală pe 2 iulie 2019, ceea ce a dus la suspendarea celor cinci angajați și la demisia lui Giani.

Între timp, Vaticanul a încredințat controlul investiției sale de la Londra altui afacerist italian, Gianluigi Torzi, anchetat de autorităților italiene pentru o fraudă imobiliară în 2014.

Astfel, Vaticanul nu a achiziționat direct restul de 55% din afacerea londoneză, prin Administrația Patrimoniului Scaunului Apostolic, care se ocupă de administrarea bunurilor imobiliare ale Sfântului Scaun, ci a acționat prin intermediul unei alte societăți financiare luxemburgheze, deținute de Torzi, care a încasat un comision de 10 milioane de dolari.

Papa Francisc chiar nu știa nimic?

Potrivit L’Espresso, implicat în afacere (ca „protagonist absolut”) mai este și monseniorul Mauro Carlino, vechi colaborator al lui Becciu, care a fost promovat de Papa Francisc în această vară ca șef al departamentului de Informații și Documentare din Secretariatul de Stat.

Fittipaldi susține că Autoritatea de Informații Financiare ar fi semnalat că afacerea londoneză fusese calificată drept suspectă de organele specializate britanice și luxemburgheze iar Di Ruzza, șeful Autorității, ar fi încercat să o blocheze.

Suspendarea lui Di Ruzza indică de fapt o tentativă de neutralizare și subordonare a Autorității de Informații Financiare de către Secretariatul de Stat al Vaticanului. Și Fittipaldi conchide:

„Documentele judiciare riscă să fie folosite la reglarea de conturi între zidurile sfinte.”

Întrebarea esențială este însă alta: cât cunoștea Papa Francisc din acest păienjeniș de afaceri dubioase, corupție și jocuri murdare?