Plenul reunit al Camerei Deputaților și Senatului a adoptat înființarea Comisiei de anchetă a arhivei SIPA, decizie care vine în urma dezvăluirilor„Evenimentului zilei” conform cărora fostul ministru al Justiției, Monica Macovei și jurnalistul Dan Tăpălagă au intrat fără autorizație în arhivă. Pe lângă acest lucru, forul de anchetă vrea să clarifice și aspecte ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie (DGPA).

Au fost 153 de voturi „pentru” şi 51 „împotrivă”. Înaintea votului, PNL a anunțat, prin vocea senatorului liberal, Daniel Fenechiu, care va fi și membru în Comisie, că nu susţine înfiinţarea acestei for de anchetă, dar va participa cu membri. Reprezentanţii USR au votat împotrivă. 

Obiectivele Comisiei sunt explicate în Hotărârea Parlamentului, document obținut de EVZ.

„Se constituie Comisia parlamentară de anchetă a Camerei Deputaților și Senatului pentru a clarifica aspectele ce țin de desființarea Direcției Generale de Protecție și Anticorupție, denumită în continuare Comisia parlamentară de anchetă, având următoarele obiective:

1. stabilirea rolului activ al ministrului de resort la adoptarea Hotărârii de Guvern privind desființarea DGPA din subordinea Ministerului Justiției nr. 127/2006, precum și ce acte au fost întocmite în intervalul celor 3 luni prevăzut în H.G. nr. 127/2006, de ce nu s-au finalizat procedurile de desființare prevăzute în art. 3 și 4 din Hotărâre și de ce nu s-a emis o nouă Hotărâre pentru prelungirea termenului;
2. identificarea procedurilor stabilite pentru inventarierea, preluarea de către comisia numită prin ordin, predare, depozitare și păstrare a arhivei (ce acte au fost întocmite, cine le-a preluat și sub ce formă, unde au fost depozitate), precum și procedura stabilită prin accesul la documentele din arhiva SIPA;
3. solicitarea de la SRI, DGIPI, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, Parchetul Gneral, CSAT, Administrația Prezidențială precum și de la alte instituții publice care au emis informări din anul 2004 până în prezent privitoare la arhiva SIPA sau incidentele de securitate care au legătură cu arhiva SIPA;
4. identificarea măsurilor dispuse începând din anul 2006 până în prezent de fiecare ministru de resort în vederea desființării DGPA (ce acte s-au efectuat, dacă s-au luat, în mod efectiv, măsuri în momentul constatării unor nereguli în administrarea documentelor din arhivă);
5. audierea persoanelor care au numit comisiile de inventariere, care au avut acces în arhivă în mod legal, cu privire la informațiile sau documentele pe care le-au accesat, în ce scop au fost folosite și care este actul constatator al acestor verificări, precum și a persoanelor din cadrul ANP care au avut în custodie arhiva;
6. identificarea și audierea persoanelor care au avut acces în arhivă fără respectarea condițiilor legale cu același obiectiv ca cel prevăzut la litera e), precum și la solicitarea și cu acceptul cui a accesat arhiva;
7. identificarea și audierea persoanelor care au avut acces la arhivă în raport de sistemele de supraveghere video, obligatorii, fiind vorba de o arhivă care conținea documente clasificate strict secret;
8. verificarea autenticității informațiilor cuprinse în raportul 096/17.04.2008; împrejurările în care s-a dispus la data de 18 august 2016 sporirea gradului de secretizare;
9. dacă documentele aflate în arhivă, hardurile, alte documente în format electronic au fost fotocopiate, sustrase, distruse, de către cine și în ce scop;
10. identificarea și audierea persoanelor care în luna ianuarie 2005 au sustras din arhiva SIPA registrul de intrări-ieșiri, documente secrete și strict secrete, care înseamnă nume de persoanel semnalate, conținutul foarte succint, de unde proveneau și beneficiarii informațiilor.”

Conform hotărârii împiedicarea în orice fel a activității Comisiei de anchetă a arhivei SIPA în îndeplinirea atribuțiilor sale se sancționează potrivit legii penale. Forul de anchetă poate „cita orice persoană care lucrează în cadrul Guvernului sau în cadrul celorlalte organe ale administrației publice și care poate avea cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activității comisiei”.

De asemenea, Comisia poate „invita orice altă persoană care poate avea cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului”. Persoana poate răspunde și în scris Comisiei de anchetă, ”furnizând informațiile solicitate sau poate transmite prin poștă documente sau celelalte mijloace de probă pe care le deține și care sunt utile” forului. În cazul în care acea persoană refuză să furnizeze informațiile solicitate de către Comisie, atunci aceasta poate sesiza organele de urmărire penală.

Potrivit Hotărârii de înființare a Comisiei, ea poate invita și experți la audieri, iar forul de anchetă poate „utiliza specialiști, fără drept de vot, desemnați de grupurile parlamentare din Camera Deputaților și Senat și aprobați de Biroul Comisiei parlamentare de anchetă”. Lucrările Comisiei sunt înregistrare și stenografiate. După ce vor primi raportul Comisiei, acesta va fi supus dezbaterii plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului.

În cazul persoanelor care refuză nemotivat să răspundă solicitărilor Comisiei, atunci forul „poate propune sesizarea conducătorului autorității sau instituției unde desfășoară activitatea persoana citată, în vederea aplicării în mod corespunzător a prevederilor regulamentelor de organizare și funcționare a instituției respective, sau poate propune sesizarea organelor de urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută la art. 267 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare”.  -

Sancțiunile prevăzute în Legea 286/2009 la articolul 267 sunt următoarele: „Omisiunea sesizarii (1) Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își indeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Cand fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă.”