Botezul Domnului sau Boboteaza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, dedicate renașterii, primenirii întregii naturi.
În multe sate se mai păstrează obiceiul ca preotul venit cu Botezul (Iodanul sau Chiraleisa( după ce a stropit întreaga casă și pe cei ce trăiesc în ea, să fie așezat pe laviță. Sub lăicerul de pe laviță au fost așezate mai dinainte boabe de porumb (ca să stea cloștile pe ouă) și busuioc, ca să vină pețitorii.
Busuiocul poate fi folosit mai târziu la descântecele de dragoste sau pus sub pernă de fete pentru a-și visa ursitul. Busuiocul este o plantă magică prin excelență, așa cum o arată toate versurile cântecului Mariei Tănase, „Mi-am pus busuioc...”
De crucea preotului gazda atârnă un fuior frumos de cânepă de care se credea că se vor prinde toate relele. În alte locuri, se crede că fuiorul va fi folosit de Maica Domnului ca pe un năvod cu care să tragă din Iad în Rai sufletele celor morți.
În dimineața de Ajun al Bobotezei, se strânge cenușa din sobă și este păstrată până la primăvară pentru a fi aruncată pe ogor sau în grădina de legume pentru belșug și a le feri de dăunători.
Potrivit site-ului crestinortodox.ro, dacă în dimineața Ajunului pomii sunt încărcați de promoroacă, atunci aceștia vor da rod bogat. De asemenea, în noaptea dintre Ajun și Bobotează se credea că se dezleagă limbile animalelor, care vorbesc despre locurile unde sunt ascunse comorile.
În Bucovina, în seara de Bobotează există un obicei numit Ardeasca, în care tinerii satului fac focuri mari pe locurile înalte, din vreascuri și frunze uscate. Tinerii cântă și dansează în jurul focului sau sar peste el, într-un ritual de alungare a duhurilor rele.
Recomandările noastre
