Discursul pe care președintele Obama l-a ținut în deschiderea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite va avea cu siguranță efecte de lungă durată. Intervenția președintelui american exprimă dorințaStatelor Unite ale Americii de a se repoziționa ca principal jucător global, de a-și relua repede rolul de prim-decident, într- o lume zi de zi tot mai tulbure. Cele două probleme prioritare par a fi, pe de o parte, creșterea sensibilă a agresivității politice a Federației Ruse, și, pe de altă parte, apariția unei noi forme de terorism, fără precedent in istoria recentă - Statul Islamic.
Dacă la începutul primului său mandat, Barack Obama părea aproape exclusiv interesat de probleme ce țineau de politica internă a Statelor Unite, iar de politica internațională, interesul administrației sale se concentra pe direcția Asia-Pacific, astăzi, în cel de al doilea mandat, lucrurile sunt cu siguranță diferite. Instinctul inițial al Administrației Obama a fost acela de a se îndepărta pe cât posibil de politica nepopulară a administrație precedente, de politica administrației Bush; astfel Estul Europei și problemele sale ca și creșterea pretențiilor Federației Ruse nu au mai reprezentat probleme importante pentru politica externă a Statelor Unite. Întreaga energie în politica internațională a fost atrasă în primul rând de China și de relațiile americano-chineze, dar chiar și aceasta a reprezentat foarte puțin în comparație cu încercarea lui Barack Obama de a-și respecta promisiunile în domeniul politici interne.
În Orientul Apropiat, singurul focar de conflict constant urmărit de către prima administrație Obama a fost cel dintre israilieni și palestinieni.
Provocările ultimelor luni, cum se vede și din discursul președintelui american ținut în fața Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, au făcut ca Statele Unite ale Americii să-și reia poziția de principal jucător global. Barack Obama a atras atenția șefilor de stat și de guvern prezenți în sediul Organizației Națiunilor Unite de la New York, că jocul dublu nu poate decât să pună în pericol stabilitatea globală, că poți să stai pe o pungă de petrol, dar nu îți este permis să sprijini “o mișcare bizară”, pentru ca mai tarziu, atunci când acea mișcare se dovedește a fi una teroristă, periculoasă, să te angajezi chiar și în operațiunile militare de reprimare a ei. Referirea președintelui american este cât se poate de clară, având cu siguranță în vedere țări mulsulmane asupra cărora planează suspiciuni în acest sens, cum ar fi Arabia Saudită și probabil alte țări din zona Golfului, finanțatorii inițiali ai mișcării jihadiste din Siria sau Turcia, care este suspectată de permiterea accesului cătreSiria și Irak a unor jihadiști europeni.
Și astfel președintele Obama s-a referit la o problemă esențială pe care ne vom permite să o discutăm cu altă ocazie- aceea a participării la acest conflict a cca 15000 de jihadiști din afara Siriei și a Irakului, persoane provenind din 80 de țări.
Discursul președintelui american ținut în fața Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite marchează momentul unei implicări globale a Statelor Unite, momentul în care Statele Unite încep să redevină principalul jucător.
Recomandările noastre
