Alexandru Grumaz. Sursa: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Am să încep cu o povață a Sfântul Vasile cel Mare: "E rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul". Ținând cont de ea hai sa analizăm prezentul geopolitic al Europei pentru simplu motiv că noi români suntem europeni nu trebuie ca cineva să ne eticheteze sau să ne ducă în Europa. Deci analizând situația constatăm că UE a fost prinsă între doi coloși: SUA și China.
Prim-ministrul francez, François Bayrou, a declarat că UE a capitulat în fața amenințărilor lui Donald Trump privind creșterea continuă a tarifelor, calificând acordul-cadru încheiat duminică în Scoția drept o „zi neagră” pentru UE. După summitul nereușit de la Beijing unde Comisia Europeană prin reprezentanții ei au pierdut, acum în Scoția, la terenul de golf a lui Trump, Comisia Europeană a pierdut din nou.
Unii oficiali europeni, în special cei din Franța, spun că UE ar fi trebuit să fie mai dură de la început, implementând măsuri de retorsiune imediat ce tarifele mai mari au intrat în vigoare în urma anunțului lui Trump despre „ziua eliberării” din aprilie și invocând instrumentul său anti-coercitiv pentru a amenința cu acțiuni împotriva companiilor de servicii și a investițiilor americane în Europa.
Bruxelles-ul nu a putut să își utilizeze mai eficient puterile comerciale din cauza diviziunilor dintre cele 27 de state membre, Germania, Italia și Irlanda îndemnând la reținere pentru a-și proteja interesele economice, în timp ce Franța și Spania au susținut o poziție mai dură a UE. Rezultatul a fost un acord care va afecta, fără îndoială, economia europeană, un acord care ar putea reduce PIB-ul blocului comunitar cu 0,5%. România este printre perdanți datorită faptului că tariful de 50% s-a păstrat la oțel și aluminiu.
Exporturile de oțel și aluminiu au avut o pondere importantă în exportul nostru, reprezentând aproape 21,4% din totalul bunurilor exportate către SUA în anul 2023. Europa trebuie acum să accelereze încheierea acordurilor comerciale cu alți parteneri din întreaga lume pentru a atenua daunele provocate de politicile lui Trump.
În cel mai bun caz, această umilință ar putea stimula UE să construiască o alianță de națiuni și blocuri comerciale bazate pe reguli, cu aceleași interese, fără SUA. Dar acest lucru ar necesita mai mult curaj și mai multă unitate decât a arătat blocul în gestionarea situației cu tarifele lui Donald Trump.
VDL și Summitul din China
Oricum Ursula von der Leyen a plecat oarecum șocată de la Beijing. De ce? De la fereastra limuzinei Hongqi („Steagul Roșu”) oferită de protocolul chinez, ”a văzut”, cel mai probabil, cât de mult a apărut o lume nouă în China. Mașini noi, în mare parte electrice sau hibride, mărci noi și o expertiză de neegalat: în cursa pentru dezvoltarea celor mai bune baterii, doar doi jucători chinezi ies în evidență – cel mai mare furnizor din lume de baterii, CATL, care furnizează pentru companii ca Stellantis, Renault, Tesla și Rolls-Royce, și principala marcă mondială de mașini electrice, BYD.
Europenii sunt doar niște spectatori. Pe această temă, ca și pe frontul ucrainean, von der Leyen a oferit cel puțin acest diagnostic: relațiile sino-europene se află într-un „punct de cotitură” la fel ca și situația din Ucraina. Cu toate acestea, nimic nu sugerează că UE are măcar începuturile unei soluții la aceste probleme fundamentale.
VDL Salvată de clopoțel?
Adică de vacanța de vară?. Da. Dar președinta Comisiei va trebui să se prezinte din nou în fața Parlamentului European în dimineața zilei de 10 septembrie pentru a susține un discurs despre starea Uniunii Europene, apărându-și munca de până acum și stabilindu-și prioritățile pentru restul anului.
Ursula von der Leyen este blocată iar menținerea unită a fragilei sale coaliții liberale, în mijlocul unei politici din ce în ce mai polarizate, se va dovedi dificilă, cu rupturi care se deschid în ceea ce privește comerțul, competitivitatea, politica climatică și modul în care ea și cercul ei apropiat conduc blocul. ”Căsătoria” ei cu coaliția de susținători are probleme: Von der Leyen s-a bazat pe Socialiștii și Democrații (S&D) de centru-stânga, al doilea grup ca mărime din Parlament, pentru a-și asigura realegerea.
Dar aceștia sunt frustrați de ceea ce consideră a fi refuzul ei de a-și susține partea din acord privind locuințele, drepturile lucrătorilor și securitatea socială. „Am avertizat-o deja pe von der Leyen că avem nevoie de semne clare de angajament, iar discursul despre starea națiunii europene va fi un moment crucial”, a declarat lidera grupului, Iratxe Garcia. O alianță liberală pro-UE a Partidului Popular European, S&D și a Verzilor, a spus ea, este singura modalitate de a ține extrema dreaptă departe de putere.
„Pentru asta, trebuie să funcționeze pentru toate părțile implicate, iar acest lucru nu a fost cazul până acum.”- a continuat să spună parlamentarul spaniol. În același timp, grupul Renew a avertizat că vacanța de vară este „poate o ușurare - deoarece Comisia continuă să acumuleze decizii proaste”. Între timp, ”Patriot for Europe”, facțiunea de extremă dreapta condusă de Jordan Bardella din Franța, care include și Fidesz al premierului maghiar Viktor Orban, încearcă, de asemenea, să profite de crizele succesive.
Până și societatea civilă observă o nouă tendință după Pfizergate și după alte evenimente neplăcute. „Această serie de evenimente dezvăluie că a doua Comisie von der Leyen are o problemă serioasă de transparență și responsabilitate: în toate aceste cazuri, von der Leyen refuză să fie trasă la răspundere”, a declarat Olivier Hoedeman, fondator al Observatorului Europei Corporative. „Comisia a devenit mai centralizată ca niciodată, VDL și cabinetul său conducând Comisia în cel mai de sus în jos mod din istoria UE, fără o transparență și o responsabilitate puternice, aceasta este clar o rețetă pentru dezastru”- a spus Hoedeman.
Cum au reacționat europenii la acordul tarifar al UE cu SUA?
Majoritatea națiunilor europene salută acordul, dar unele îl califică drept o capitulare în fața celui mai mare partener comercial al UE. Drept urmare s-ar putea ca să avem o nouă moțiune de cenzura referitoare la VDL în noiembrie sau decembrie. Statele Unite și Uniunea Europeană au încheiat un acord comercial amplu, impunând un tarif de import de 15% pentru majoritatea bunurilor din UE, evitând un război comercial transatlantic total.
Acordul a fost discutat duminică între președintele SUA, Donald Trump, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în Scoția, pe terenul de golf a lui Trump, înainte de termenul limită de 1 august pentru introducerea unor tarife vamale substanțiale. Atât Trump, cât și von der Leyen au lăudat acordul ca fiind un pas important, liderul SUA salutându-l drept „cel mai mare acord” încheiat vreodată, iar șeful UE afirmând că va aduce „stabilitate” și „predictibilitate” atât de necesare.
„VDL”, așa cum este cunoscută în bula de la Bruxelles, a încercat cu disperare să prezinte asta drept o victorie. Stând neliniștită lângă Trump în Scoția, weekendul trecut, a recitat cifre impresionante – cum ar fi cei 800 de milioane de consumatori combinați ai UE și SUA și volumul comercial de 1,7 trilioane de dolari al UE – ca un student nervos. Trump a descifrat mesajul salutând acordul ca fiind fantastic pentru mașinile și agricultura SUA.
Nu a fost nevoie să spună prea multe – într-adevăr, era clar pentru toată lumea că exista un singur câștigător în acest acord. Chiar și guvernul lui Keir Starmer a putut negocia un acord comercial mai bun cu Trump (tarifele pentru majoritatea bunurilor din Marea Britanie sunt de doar 10%.). Până și cei mai înfocați eurofili au întâmpinat dificultăți în a da o perspectivă pozitivă acordului.
Manfred Weber, liderul Partidului Popular European (o coaliție a partidelor de centru-dreapta tradiționale din Europa), l-a descris ca fiind „un mod de a controla daunele”. El a spus că a fost mai bine ca s-a ajuns la acord. Guy Verhofstadt, fost prim-ministru al Belgiei și, de obicei, cel mai maniac dintre fanii UE, a criticat acordul nu doar ca fiind „prost negociat”, ci și „scandalos” și un „dezastru”, fără „nicio concesie din partea americană”.
Statele membre, de la Irlanda la Franța, au fost la fel de lipsite de entuziasm. Totuși, adevărul brutal este că acordul reflectă modul în care America privește UE - ca fiind strategic slabă și politic goală. Trump i-a dat UE o lecție dură despre arta guvernării. Unii analiști spun că acordul trebuie privit din perspectiva necesității de a menține Washingtonul de partea Ucrainei. UE s-a bazat mult timp pe vecinii săi, adică mai bine zis pe Rusia, pentru producția de energie. A investit timp insuficient în apărare. Și acum își sufocă cele mai mari industrii cu dogme ecologice.
Acest lucru i-a lăsat puțină influență în negocierile cu SUA. Angajamentul Bruxelles-ului de a cheltui miliarde de dolari pe gaz american și echipamente militare a confirmat că, în ciuda tuturor discuțiilor sale recente, SUA vor continua să dea ordine în Europa. Într-adevăr, dintr-o perspectivă militară, acordul trebuie să fi fost deosebit de umilitor. Chiar și recent, în martie, elitele UE au trâmbițat planul lor masiv de reînarmare ca fiind cheia pentru atingerea autonomiei strategice europene.
La scurt timp după aceea, în stilul tipic UE, a fost forțată să redenumească aceste planuri din „Reînarmarea Europei” în „Pregătire 2030”, deoarece unii se temeau că sună prea amenințător. Asimilarea schemei de împrumuturi pentru arme a UE ar putea depăși de fapt cele 150 de miliarde de euro alocate inițial de Comisia Europeană.
Comisarul pentru apărare, Andrius Kubilius, a declarat că țările și-au exprimat interesul pentru „cel puțin 127 de miliarde de euro în potențiale achiziții în domeniul apărării” înainte de termenul limită. Aceasta este probabil o estimare conservatoare, deoarece în cererea lor către Comisie, țările au stabilit o sumă minimă și maximă pe care o vor solicita oficial pentru împrumut înainte de termenul limită de 30 noiembrie.
UE, realizând poate că nici măcar nu mai poate vorbi dur, ar fi putut decide că, până la urmă, supunerea militară față de SUA este cea mai bună variantă. Polonia a solicitat 45 de miliarde de euro - cea mai mare sumă dintre toate țările individuale... Italia a optat pentru un maxim de 15 miliarde de euro pentru următorii cinci ani... Lituania pentru 5 miliarde de euro până la 8,7 miliarde de euro... Grecia a declarat că dorește 1,2 miliarde de euro... Belgia a solicitat între 7 miliarde de euro și 11 miliarde de euro... Spania dorește 1 miliard de euro pentru a implementa opt programe... în timp ce cererea Franței se crede că este puțin sub 20 de miliarde de euro. Cât a cerut România? Nu știm, așteptăm să ne spună ori PM ori Ministrul Apărării. Ne vor spune oare?
Liderii europeni despre acordul cu SUA
Trebuie să acceptați realitatea privitoare la acord, ea ne fiind mai bine redată decât de declarațiile date la nivel european. Ce spun liderii europeni despre acordul cu cel mai mare partener comercial al UE? Iată câteva reacții (le-am cules din presa europeană):
Danemarca: „Condițiile comerciale nu vor fi la fel de bune ca înainte și nu este alegerea noastră, dar trebuie găsit un echilibru care să stabilizeze situația și cu care ambele părți să fie de acord”, a declarat ministrul danez de externe, Lars Lokke Rasmussen.
Finlanda: Prim-ministrul finlandez, Petteri Orpo, a declarat că acordul aduce „predictibilitatea atât de necesară economiei globale și companiilor finlandeze”. „Trebuie să se continue munca de eliminare a barierelor comerciale. Doar liberul comerț transatlantic aduce cele mai mari beneficii ambelor părți”, a spus el.
Franța: „Este o zi sumbră când o alianță a popoarelor libere, reunite pentru a-și afirma valorile comune și pentru a-și apăra interesele comune, se resemnează cu supunerea”, a declarat prim-ministrul francez Francois Bayrou.
Germania: Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că acordul „a reușit să evite un conflict comercial care ar fi afectat puternic economia germană orientată spre export”. „Acest lucru se aplică în special industriei auto, unde tarifele actuale de 27,5% vor fi aproape înjumătățite, ajungând la 15%.” Un purtător de cuvânt al guvernului a declarat pentru agenția de știri Reuters că Berlinul vede nevoia unor negocieri suplimentare. „Nu este cu siguranță un secret faptul că în sectorul oțelului și aluminiului... Vedem nevoia unor negocieri suplimentare”, a declarat purtătorul de cuvânt în timpul unei conferințe de presă la Berlin. El a adăugat că detaliile acordului rămân de stabilit și că „Comisia UE și guvernul german sunt acum pe deplin angajate în acest sens”.
Ungaria: prim-ministrul ungar Viktor Orban a criticat grav acordul. „Acesta nu este un acord... Donald Trump a mâncat-o pe von der Leyen la micul dejun, asta s-a întâmplat și am bănuit că acest lucru se va întâmpla, deoarece președintele SUA este un factor important în negocieri, în timp ce doamna președinte nu este o forță importantă”, a spus el.
Irlanda: ministrul irlandez al Comerțului, Simon Harris, a declarat că acordul oferă o „măsură de certitudine mult necesară pentru întreprinderile irlandeze, europene și americane, care împreună reprezintă cea mai integrată relație comercială din lume”. „Deși Irlanda regretă că tariful de bază de 15% este inclus în acord, este important să avem acum mai multă certitudine cu privire la fundamentele relației comerciale UE-SUA, care este esențială pentru locuri de muncă, creștere economică și investiții”, a spus el.
Italia: „Consider că este pozitiv că există un acord, dar dacă nu văd detaliile, nu sunt în măsură să-l judec în cel mai bun mod”, a declarat prim-ministrul italian Giorgia Meloni. Vorbind la un summit din Etiopia, ea a spus că o „escaladare comercială între Europa și Statele Unite ar fi avut consecințe imprevizibile și potențial devastatoare”. Meloni – un aliat al lui Trump în multe chestiuni – avertizase la începutul acestei luni împotriva unui „război comercial în interiorul Occidentului”.
România: Într-un comunicat, biroul de presă al guvernului român a declarat că prim-ministrul Ilie Bolojan „salută faptul că s-a ajuns la un acord comercial și... consideră că este un semn bun”. „Elimină neclaritatea actuală care a cauzat perturbări și incertitudini în relațiile comerciale transatlantice”, a precizat acesta.
Spania Prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez a declarat că a susținut acordul, dar „fără niciun entuziasm”. „Apreciez atitudinea constructivă și de negociere a președintelui Comisiei Europene. În orice caz, susțin acest acord comercial, dar o fac fără niciun entuziasm”, a declarat el într-o conferință de presă.
Suedia: „Acest acord nu îmbogățește pe nimeni, dar ar putea fi alternativa cea mai puțin rea. Ceea ce pare a fi pozitiv pentru Suedia, pe baza unei evaluări inițiale, este faptul că acordul creează o anumită previzibilitate”, a declarat ministrul suedez al Comerțului, Benjamin Dousa.
Belgia: -"Este o zi neagră când o alianță de popoare libere, reunite pentru a-și afirma valorile și a-și apăra interesele, hotărăște să se supună", a reacționat șeful guvernului pe X.
Noua ordine economică internațională
Întâlnirea din Scoția nu este doar o altă întâlnire pe agenda Washingtonului și Bruxelles-ului, ci un moment important și crucial pentru relațiile transatlantice, deoarece reprezintă ultima oportunitate de a evita un război comercial. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar de o negociere privind tarifele, ci de o bătălie pentru definirea noii ordini economice internaționale. Astfel, rezultatul este menit să determine dacă multilateralismul își mai are locul sau, cu alte cuvinte, dacă Donald Trump este dispus să mențină o formă de cooperare cu aliații săi. Este clar că Trump nu mai dorește o nouă formă de cooperare.
La rândul său, UE s-a confruntat și cu dilema dacă este capabilă să acționeze ca un bloc unit cu putere reală. Negociatorii americani sunt conștienți de faptul că von der Leyen reprezintă o UE fragmentată, deși, în ciuda diferențelor dintre statele membre, Bruxelles-ul a încercat să atingă o poziție de consens, lucru neobișnuit în perioadele de criză comercială. Ca de obicei, cel mai mare obstacol cu care se confruntă UE este depășirea diviziunilor sale interne. De exemplu, în timp ce Franța a dorit să prezinte o poziție fermă și condiții clare de represalii, Germania s-a arătat în mod constant dispusă să găsească o soluție negociată, în special pentru a-și proteja industria auto.
În mod similar, țările est-europene, dintre care unele depind în mare măsură de Statele Unite, făceau presiuni pentru concesii parțiale la cerințele economice ale lui Donald Trump. Oricum ar fi stat lucrurile, șefa Comisiei s-a întâlnit cu președintele cu un mandat ferm din partea Consiliului: să nu accepte impuneri unilaterale și să nu renunțe la standardele de reglementare ale UE. Întâlnirea, care a avut loc pe terenul de golf al magnatului newyorkez din Turnberry, în vestul Scoției, a marcat și cea mai mare ciocnire economică dintre cele două părți de la crearea Organizației Mondiale a Comerțului în 1995.
În plus, dacă conflictul se declanșa putea avea un impact negativ asupra economiei mondiale, deoarece împreună acestea reprezintă peste 40% din PIB-ul global și 30% din comerțul global, ceea putea afecta lanțurile de aprovizionare globale, putea scumpi produsele industriale și agricole și putea avea un efect de domino asupra economiilor interconectate. Odată ce acordul s-a încheiat, părțile se vor confrunta în continuare cu provocări serioase. În primul rând, ambele părți trebuie să convină asupra implementării tehnice detaliate a acordului și să îl transpună în reguli concrete.
După ce a șters pe… cu von der Leyen, Trump a împărțit scena cu ea pentru a o anunța acordul, iar ”liderii UE au stat în picioare” pentru o fotografie de presă cu cele mai largi zâmbete și cu toții (aproximativ cu toți) cu degetele mari în sus. În realitate, aceasta nu a fost deloc o înțelegere, ci „Declarația de Dependență” oficială a Europei. Trump, care nu s-a ferit niciodată de superlative, el numindu-l, pe bună dreptate, „cel mai mare acord dintre toate”. El a impus Europei... un fel de „tratat” la fel cu cel pe care puterile europene l-au impus China după Războaiele Opiului!
Războiul din Ucraina
Președintele american, vorbind la Turnberry, în Scoția, a declarat că este "foarte dezamăgit" de omologul său rus și a adăugat: "Voi reduce cele 50 de zile pe care i le-am acordat la o perioadă mai scurtă". În acest timp Putin își vede de războiul lui în Ucraina. Forțele ruse au abandonat atacurile directe menite să cucerească orașul strategic ucrainean Pokrovsk din regiunea estică Donețk și, în schimb, lansează un asediu și încercuiesc orașul, a confirmat duminică, 27 iulie, un purtător de cuvânt al trupelor ucrainene din zonă.
Pokrovsk a fost un punct de conflict persistent pe fronturile estice ale Ucrainei timp de luni de zile. Orașul este situat la vest de Donețk și este un nod strategic vital de transport. În prezent, este aproape complet distrus. Cea mai amplă evoluție în tehnologia și tactica militară la care am fost martori în invazia Rusiei în Ucraina este lupta pentru superioritatea aeriană deasupra câmpului de luptă, folosind un număr și o varietate tot mai mare de drone.
În Ucraina, rezultatul acestei lupte ar putea determina nu doar traiectoria bătăliilor individuale, ci și ar putea contribui la deciderea rezultatului întregului conflict. Și mult dincolo de războiul actual, noile capacități de luptă centrate pe drone, dezvoltate de Ucraina și Rusia, au făcut ca vechile doctrine occidentale de superioritate aeriană să fie în mare parte depășite. Nu mai avem un război la altitudine între avioane de luptă avem o luptă de drone pe ”litoralul aerian”.
”Litoralul aerian” reprezintă un domeniu diferit. Mii de drone operează acum în acest așa-numit litoral aerian - termenul tehnic pentru spațiul aerian dintre forțele terestre și aeronavele tradiționale care zboară la o altitudine de câteva mii de metri. Aici, dronele comerciale mici (FPV) sau cele militare și apărarea anti-drone - de la focul de mitralieră la bruiaj electronic și la drone interceptoare - duc o luptă constantă și dificilă pentru supremație.
Avantajul odinioară formidabil al Ucrainei în războiul cu drone pare să se erodeze de-a lungul unor părți ale liniei frontului. Această degradare se extinde mult dincolo de frontul imediat - tot mai multe drone rusești urmăresc acum ținte aflate la o distanță de până la 25 de kilometri în spatele liniei de contact și și-au atins țintele în mod eficient. Cu toate acestea, războiul implică o adaptare constantă, iar Rusia nu a rămas statică. Rusia a început să recupereze terenul pierdut la începutul acestui an.
Vorbeam într-un material recent despre unitatea Rubicon- prescurtare de la Centrul Rusiei pentru Tehnologii Avansate fără Pilot-o structură care reprezintă nucleul noii abordări sistematice a Rusiei în ceea ce privește războiul cu drone. Ceea ce face ca Rubicon să fie deosebit de periculos este modul său metodic de a contracara avantajele Ucrainei în materie de drone, unul câte unul, inclusiv prin interceptarea dronelor ucrainene, distrugerea echipelor de drone la sol și întreruperea liniilor logistice.
Rușii au introdus, de asemenea, drone controlate prin fibră optică - sisteme care comunică prin cabluri ultra-subțiri, lungi de kilometri în loc de frecvențe wireless (5,10, 15 și 20 km- lungime cablului de fibră optică), ceea ce le face imune la bruiajul electronic pe care Ucraina l-a folosit cu atât de mult succes în timpul invaziei regiunii Kursk din Rusia în 2024. Dronele cu fibră optică, deși mai grele și mai lente decât dronele convenționale, mențin un control stabil chiar și în condiții de bruiaj electronic intens.
O concluzie devine evidentă: dacă noua abordare a Moscovei permite forțelor sale să stabilească superioritate pe litoralul aerian al frontului, atunci aceasta va perturba grav capacitatea ucrainenilor de a manevra eficient pe câmpul de luptă. În plus, amenințarea dronelor rusești ar putea suprima artileria ucraineană, subminând ceea ce este acum o paritate aproximativă în ceea ce privește forța artileriei pe anumite părți ale frontului; poate cel mai important, această superioritate aeriană ar putea duce la pierderi mai mari în rândul ucrainenilor, exacerbând deja deficitul semnificativ de personal al Ucrainei.
Răspunsul Ucrainei trebuie să fie rapid și complet
Inițiativa Kievului, denumită generic „Linia Dronelor”, care își propune să transforme eforturile ad-hoc de contracarare a dronelor rusești într-o rețea de apărare coordonată, cu mai multe niveluri, este un pas în direcția corectă. Centrată în jurul unităților de elită (inclusiv Regimentul 20 Separat „K-2”, Regimentul 429 „Achiles”, Regimentul 427 „Rarog”, Brigada 414 „Păsările din Madyar” și unitatea „Phoenix”), obiectivul său principal este de a stabili zone de ucidere letale sistematice situate la 10 până la 15 kilometri în spatele liniei frontului rusești.
Ucraina trebuie să realizeze rapid trei lucruri: să extindă utilizarea dronelor cu fibră optică, să adapteze structura forțelor pentru a putea extinde propriile operațiuni cu drone pentru a ataca forțele rusești la diferite adâncimi și în masă și să implementeze un sistem de contra-drone pe toată linia frontului, în loc de eforturi necoordonate din partea fiecărei unități. Bătălia pentru litoralul aerian ar putea ajunge într-o fază decisivă în lunile următoare, deoarece Rusia încearcă să distrugă simultan forțele ucrainene și să cucerească cât mai mult teren posibil.
Sistemul defensiv actual al Ucrainei poate fi inovator, dar a fost conceput pentru o altă fază a conflictului, când avantajul Ucrainei în materie de drone era mai pronunțat. Abordarea Rusiei în războiul cu drone, reprezentată de unități precum Rubicon, amenință să neutralizeze complet aceste avantaje. Luna trecută, Rusia a lansat 2.736 de drone de tip Shahed - peste 10% din totalul de 28.743 utilizate de la începutul invaziei la scară largă, potrivit grupului de informații Frontelligence Insight, cu sediul în Ucraina.
În noiembrie se estimează de către serviciile de informații militare occidentale că Rusia va lansa în jur de 2000 de drone odată. De asemenea se estimează că, din februarie până în aprilie 2025, Rusia a produs o medie de 60,5 drone pe zi, sau aproximativ 1.850 lunar. În dronele Geran fabricate în Rusia ( în jur de 170 pe zi) au fost identificate componente provenind de la firme chineze. Direcția Principală de Informații Militare (HUR) a Ucrainei a estimat că 60-65% din piesele necesare acestor drone provin din China.
Potrivit Bloomberg, sectorul de apărare al Rusiei a menținut cooperarea cu companiile chineze în ciuda sancțiunilor occidentale. În mai 2023, o delegație rusă ar fi încheiat un parteneriat cu o universitate chineză pentru a înființa Aero-HIT, o societate mixtă de producție de drone cu sediul în Khabarovsk. Fabrica, care a solicitat recent finanțare de 7,1 miliarde de ruble (77 de milioane de euro) de la Ministerul Apărării din Rusia, își propune să producă până la 10.000 de drone lunar, până la sfârșitul anului 2025.
Sprijinul chinezesc, motiv de contre între VDL și Xi
Un fapt este cert că Xi s-a supărat pe VDL în momentul în care acesta la discuțiile de la Beijing i-a cerut să nu mai trimită componente în Rusia. Unele surse spun că s-a ridicat de la masa discuțiilor și nu a mai susținut o declarație de final a summitului. Nu știm exact pentru că nu avem decât informația pe care v-am prezentat-o.
„Provocările actuale cu care se confruntă Europa nu vin din China”, a declarat Xi către președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și către președintele Consiliului European, Antonio Costa, aflați în vizită de lucru, conform agenției de știri de stat Xinhua. El a îndemnat UE să „adere la o cooperare deschisă și să gestioneze în mod corespunzător diferențele și fricțiunile”, după ce von der Leyen a cerut anterior o reechilibrare a legăturilor comerciale cu a doua cea mai mare economie din lume, spunând că relațiile se află într-un „punct de inflexiune”.
„Îmbunătățirea competitivității nu se poate baza pe «construirea de ziduri și fortărețe»”, a adăugat Xi, potrivit Xinhua. „«Decuplarea și ruperea lanțurilor» vor duce doar la izolare.” „Se speră că partea europeană va menține piața comercială și de investiții deschisă și se va abține de la utilizarea instrumentelor economice și comerciale restrictive”, a spus Xi.
Lecții din războiul ucrainiano-rus
O lecție importantă a războiului din Ucraina este că: implicațiile pierderii superiorității pe litoralul aerian se extind mult dincolo de inconvenientele tactice. După cum am observat în sudul Donețului, eșecul de a controla acest domeniu amenință întreaga arhitectură defensivă a Ucrainei. Dacă Rusia își stabilește o superioritate decisivă pe litoralul aerian, atunci Ucraina se confruntă cu perspectiva unor eșecuri defensive în cascadă pe mai multe fronturi.
De asemenea putem concluziona că purtarea a două războaie diferite în aer, în funcție de altitudine, marchează o abatere de la doctrina tradițională a superiorității aeriene, unde controlul altitudinilor mai mari asigura de obicei dominația deasupra câmpului de luptă. Avioanele de vânătoare moderne, optimizate pentru luptă dincolo de raza vizuală, se dovedesc în mare parte irelevante împotriva roiurilor de quadcoptere mici care operează sub altitudinile tradiționale de angajament.
Avioanele de vânătoare avansate care transportă rachete aer-aer nu pot angaja economic simultan zeci de drone ieftine, creând ceea ce analiștii militari numesc asimetrii impunătoare de costuri, unde apărarea folosind sistemele tradiționale disponibile devine prohibitiv de costisitoare. În mod similar, sistemele radar sofisticate, capabile să detecteze ținte la distanțe extreme, devin inutile din punct de vedere tactic împotriva dronelor mici, cu semnături radar minime, care operează în dezordinea electromagnetică a suprafeței Pământului. Conceptele de război aerian se schimbă. Avem o nouă realitate de necontestat.
O scurtă concluzie a zilelor noastre referitoare la războiul din Ucraina
Un lucru este cert: conflictul armat din Ucraina, cel mai mare din Europa de după al Doilea Război Mondial, continuă să se intensifice. Luptele se desfășoară pe un front de aproape 1000 km, iar Kremlinul și-a intensificat bombardamentele asupra orașelor ucrainene. Pentru prima dată, unitățile de luptă rusești sunt aproape de a cuceri teritorii în regiunea Dnepropetrovsk. Experții cred că această regiune ar putea fi adăugată la lista celor pe care Kremlinul pretinde că le-a „anexat” în 2022.
Dnepropetrovsk, care se află la vest de regiunea Donețk, nu se numără printre cele cinci regiuni ucrainene revendicate de Rusia. În timpul recentelor discuții de pace de la Istanbul dintre Moscova și Kiev, oficialii ruși au amenințat Kievul că va prelua mai mult teritoriu dacă Ucraina nu semnează un acord de pace în termeni rusești. Rusia ocupă aproximativ o cincime din teritoriul Ucrainei și a făcut progrese constante în acapararea mai multor teritorii, deși Kievul susține că ofensiva de vară a Moscovei stagnează.
În weekend, trupele rusești au preluat controlul asupra unui zăcământ important de litiu din Donețk, întrerupând o resursă valoroasă pe care Kievul spera să o utilizeze pentru a-și aprofunda parteneriatul economic cu SUA. În aprilie, SUA și Kievul au semnat un acord de împărțire a profiturilor și redevențelor din vânzarea viitoare de minerale și pământuri rare ucrainene, pecetluind un acord despre care Donald Trump a declarat că va oferi un stimulent economic pentru ca SUA să continue să investească în apărarea Ucrainei și în reconstrucția acesteia, după ce va intermedia un acord de pace cu Rusia.
Însă acordul nu a oferit Ucrainei nicio garanție de securitate sau protecție, iar capturarea depozitelor de minerale de către Moscova ar putea slăbi și mai mult influența Kievului asupra Washingtonului. Zonele aflate sub control rusesc în estul și sud-estul Ucrainei includ Crimeea, peste 99% din regiunea Luhansk și 70% din regiunile Donețk, Zaporijia și Herson. Rusia controlează, de asemenea, fragmente din regiunile Harkov și Sumy. Rusia nu a dat niciun semn că își va încetini ofensiva în Ucraina, chiar dacă continuă să își susțină interesul pentru discuțiile de pace.
Se pare că Ucraina nu se simte bine(!?)
Uniunea Europeană a suspendat ajutorul financiar oferit Ucrainei. Motivul care stă la baza acestei decizii este dat de legile lui Volodimir Zelenski împotriva „statului de drept”. Pentru prima dată, informația a apărut în New York Times. Pe 27 iulie, publicația titra faptul că Uniunea Europeană a decis să rețină 1.5 miliarde de euro din fondul total de 4.5 miliarde de euro, a cărui acordare depinde de îndeplinirea standardelor de bună guvernare. De asemenea, acest fond nu poate fi utilizat pentru achiziții militare.
Această decizie a provocat reacții imediate la nivelul Uniunii Europene, care a hotărât suspendarea unor linii esențiale de sprijin financiar destinate Ucrainei. Sunt afectate fonduri din pachetul ERA, estimate la aproximativ 20 de miliarde de dolari, dar și finanțări oferite de instituții precum Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Europeană de Investiții. Există riscul ca și alte surse de sprijin să fie blocate, inclusiv alocările din Facilitatea pentru Ucraina, un mecanism financiar major al UE.
Guvernul ucrainean, condus de Iulia Svîrîdenko, a fost deja notificat printr-o scrisoare oficială că lipsa de progrese în implementarea reformelor poate atrage o decizie separată privind stoparea finanțării. Zelenski este principalul vinovat pentru acest lucru datorită legii anticorupție promovate, cu schimbarea subordonării unor instituții cheie care desfășurau activități de combatere a corupție. UE nu glumește cu buna guvernare!
Post Scriptum: Vrea Occidentul să-l schimbe pe Zelenski cu fostul șef militar Valeri Zalujni? Este o temă care-l interesează pe Putin și care a fost lansată de SVR (Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse). Este oare o Maskirovka sau o legendă -adică ceva ce are un sâmbure de adevăr-cum spun cei din servicii? Vom vedea ce și cum în viitorul apropiat.
