Fac lecții cu copiii și bârfesc cu vecinii peste gard.
Viorel Motoi, zis Gorgoi, băiatul Mamei Omida, este unul dintre cei 116 inculpaţi care, în loc să mediteze la faptele din arestul preventiv, îşi petrece, datorită noului Cod de Procedură Penală, zilele de arest în propriul domiciliu. Doi dintre "arestaţii casnici", pentru că n-au înţeles clemenţa Justiţiei, s-au întors deja după gratii. Nu şi Viorel care, la 53 de ani, zice că s-a cuminţit. L-am găsit pe pitorescul inculpat în curtea casei lui, în Bucureştii Noi. În şlapi şi pantaloni de trening, Viorel Motoi se sorea, la siesta de după-amiază.
Tocmai ce savurase o ciorbiţă de văcuţă şi o gogoaşă cu brânză, făcute de nevastă-sa, Vitrina, cu care a făcut nouă din cei zece copii ai săi. Pe lângă el se alinta Amir, care-şi zice Messi, mezinul familiei şi favoritul lui Viorel Motoi. "Din ţigănuşu’ ăsta vreau să scot ceva! Că-i deştept", se făleşte odrasla Mamei Omida, care zice despre el că-i ţigan sadea, nicidecum rom. A împlinit 31 de zile în care a ieşit pe poarta gospodăriei sale doar ca să meargă la medic, că-i diabetic de la mâncarea grasă, ţigănească.
Se scoală ca la puşcărie, dar nu-l mai numără nimeni
"O zi din viaţa unui astfel de acuzat, ca mine, este în raport cu modul cum se vede el: vinovat sau nevinovat!", vorbeşte apăsat Viorel Motoi, fost, până de curând, judecător în tribunalul ţigănesc de la Sibiu al regelui Cioabă. Asta până l-au săltat pentru trei luni de acasă şi l-au acuzat de tăinuire de bunuri. Pe umărul stâng are tatutate numele de Ramona, Arabela şi Creanga, iar pe piept numele pirandei titulare, Vitrina, deasupra unui trandafir în care se află un chip de femeie. "Mi s-a înscenat o tâlhărie!", se bate el pe burtă. Are manichiura îngrijită. Zice că se trezeşte cu noaptea-n cap, ca să-l pregătească de şcoală pe ăla mic. După care dă deşteptarea la tot clanul, care are 20 de membri cu puradei şi pirande. "Diferenţa e că mă scol singur şi nu mă numără nimeni la apel! Am învăţat să preţuiesc libertatea", e mulţumit suspectul. Apoi îşi face de lucru cu căţeluşa Lesi. Probabil, de la celebra Lassie.
Se uită la ştiri şi filme clasice
Poarta din fier forjat e larg deschisă: "N-o închid niciodată. Au venit poliţaii şi la unu, şi la trei dimineaţa... Dacă mă văd în curte nici nu mai opresc. Mă salută şi pleacă". Inculpatul Motoi e supărat că nu-şi mai poate face meseria de judecător în modernul stabor de la Sibiu. "De acolo câştigam bani pentru familie. Acum trăiesc din rezerve, din grăsime, cum se zice, că indemnizaţia de handicap de 230 de lei nu-mi ajunge", se jeluieşte ţiganul. Altfel, e proaspăt ras şi frezat cu gel. Spune că după ce doarme un pic se apucă de lecţii cu Amir: "El e viaţa mea... Pentru cultura dumneavoastră generală, după ce m-au arestat, n-a mai mers la şcoală trei luni! Numa’ că exagerează cu fotbalul. Rupe o pereche de adidaşi pe lună. Vreau să-l dau la şcoală în Germania şi la arte marţiale!" Piciul se simte băgat în seamă şi se laudă sub ochii umezi ai tatălui: "Dacă io sunt Messi!".
Seara are întrunire cu "Comisia de Mediere" locală, cu care împarte dreptatea între ţiganii din zonă. "Vin şi mă mai întreabă, că am mai multă experienţă în domeniu", se înfoaie Viorel Motoi. Timpul trece repede, că e fanul emisiunilor de ştiri. "Măruţă nu-mi place, nici Capatos! Mai bine mă uit la filme clasice. Uite, acu mă uit la serialu’ ăla «Cavalerul nopţii» şi la meciuri, că sunt stelist!". De clanul Becali, însă, nu-i pasă deloc: "Fiecare cu treaba lui!"
Viorel Motoi, suspectat de tăinuire de bunuri, se simte bine alături de
nevastă-sa, Vitrina, şi de puradeii săi
Puşcăria i-a scăzut glicemia
"Trei luni după gratii m-au făcut să-mi apreciez familia", se spovedeşte cetăţeanul arestat la domiciliu. A venit acasă şi Vitrina, nevastă-sa. Diseară îi face tocană de legume. "Da’ i-o mănânc io pe toată", se alintă Messi, sub ochii admirativi ai verişorilor săi, Carlos şi De Niro şi, mai ales, ai verişoarei Francesca. "S-o mănânce…", e darnic taică-său. Apoi, explică: "Am avut 114 kile şi acum am 106! În puşcărie am intrat cu glicemia 480 şi am ieşit cu 130!". Culmea, pârnaia l-a însănătoşit! Tot familionul stă într-o casă modestă, în timp ce în spatele curţii stă neterminat un ditamai viloiul. "Nu-i a mea, e a lu’ sor’mea, Rodicuţa!", parcă se disculpă inculpatul. Viorel se laudă că moare după presa scrisă: "Sunt un devorator de ziare! Nu mă uit pe net, că nu văd bine!". Pe măsuţa din faţa sa e un tabloid deschis la "Fata de la pagina 3". Nea Viorel se uită atent la sânii fetei. Viorel Motoi dă semne că vizita ar cam trebui să ia sfârşit. Cască. Urmează poza de final. Doamna Vitrina e cochetă. Pozează cu ochelari de soare, în timp ce alesul inimii ei îşi trage o cămaşă pe el.
Primul edil în puşcăria de acasă
Ne puteți urmări și pe Google News
Sorin Bucurescu (foto), primarul de
40 de ani din Siliveşti, judeţul Gorj, acuzat de abuz în serviciu pentru că ar fi semnat vinderea unui şopron cu 700.000 de lei, este şi el prizonierul propriului domiciliu. Într-un interviu telefonic, Bucurescu ne-a spus că se simte bine pe tarlaua sa.
EVZ: Arest acasă. O fi bine, o fi rău? Sorin Bucurescu: Primele zile sunt grele. A trebuit să mă acomodez cu ideea că nu tre’ să părăsesc curtea. Te strigă unu’ şi tre’ să ieşi, să-i întâmpini. Mă concentrez şi vorbesc peste gard! - Care e programul unui arestat în casa sa? - Mă trezesc la şapte, dau la vaci – că am şase – la păsări şi mă apuc de treabă în curte. Că la ţară nu termini niciodată cu treaba. - Ce aţi mâncat astăzi? - Azi am avut recurs. Nu prea am avut poftă. Un borş de curcan şi o salată verde. Deseară nu-ş’ ce face nevasta... - Cu copiii cum a fost? - Am două fete. Cu cea mare, de 16 ani, a fost mai greu… Când m-au ridicat… Acu’ e bine! - Vă simţiţi supravegheat? - Poliţia vine des. Şi de trei ori pe zi. Sau o singură dată. - Cu prietenii cum staţi, mai vin? - Vin. Mai puţin cei cu care n-am voie să intru în contact. - Cum vine asta, primar arestat la domiciliu. V-au suspendat? - Sunt primul primar, în ţară, în condiţia asta! Legea spune că primarii arestaţi preventiv sunt suspendaţi, or io nu sunt! Da’ de acasă nu pot semna actele primăriei... Sper ca de ziua mea, pe 10 mai, să fiu liber!
Recomandările noastre
