Evenimentul Zilei > Opinii > Invitatii EVZ > O scrisoare deschisă către Nicușor Dan | DISTANȚE, DEMONI, AVENTURI
O scrisoare deschisă către Nicușor Dan | DISTANȚE, DEMONI, AVENTURI

O scrisoare deschisă către Nicușor Dan | DISTANȚE, DEMONI, AVENTURI

N-am mai avut vreme să stăm la povești de multă vreme, așa că nu-i nepotrivit acest soi de misivă, pentru oameni grăbiți și ocupați cum suntem noi.

Au trecut anii, am îmbătrânit, dar n-o să-ți scriu despre asta. Te căinez că ai ajuns în Camera Deputaților, și asta nu pentru demnitatea în sine, care în alte vremuri ar fi fost o meritorie realizare, ci pentru calitatea discursurilor la care fi-vei martor. Îți mai aduci aminte de acel curs din anul întâi la care ne-a aruncat destinul împreună?… Te-ai prins numaidecât că profesorul își urmează întocmai cartea, buche după buche, și ai ales în mod inteligent să nu mai stai la predică. Ah, cât te-am invidiat pentru curaj! Cadrul didactic cu pricina lua prezența la finele cursului (era partea cea mai emoționantă a producției), așa că la orele 13:45 tu intrai pe ușa din spatele sălii, cu mersul piticului, luai loc în bancă și ziceai „prezent“. În numele lui Gauss, asta trebuia făcut! Ziceam că te căinez, pentru că acum, spunemi, ce vei face în Camera Deputaților? Nu, nu noaptea, la vremuri de veghe (se poartă), ci ziua, când aleșii țării vorbesc. Dacă tu ai găsit dificil să stai locului la matematică repetitivă, cum o să-i asculți pe cei ce au legământ cu plictisul? Vezi tu, acolo sunt cu totul altfel de conversații, pe alt ton decât pe vremea inenarabilului CPUN, dar cât de sus se ridică? Și mai e ceva: trebuie să înveți de la prietenii noștri actori cum să produci un discurs bun. Asta dacă vrei să mai faci politică și după 2020. Apropo, uită- te la Președintele Iohannis, nu ți se pare că arată tot mai nefericit în aparițiile sale recente? Nu, nu cele din stradă, ci în celelalte. E îngrijorător de palid. Sunt momente când ne așteptăm că va sparge vreo ceșcuță la Cotroceni, din serviciul rămas moștenire de la Regele Ferdinand, atât de intensă ne pare tensiunea sa lăuntrică. Dar să revenim la tine: nu înțeleg deloc de ce ai lăsat matematica pentru a intra în politică. Adică, dacă ai avut un talent minunat, de ce să îl dai uitării pentru un altfel de sport? Crezi că vei schimba lumea? Nu-mi amintesc că ai fi fost vreodată un naiv. Tu chiar sperai că vei salva Bucureștii? Sau România? Sau asta era doar ideea de fațadă? Dar am uitat să-ți spun esențialul: puterea nu e acolo, nu pe culoarul pe care ai plecat acum. Puterea nu e în Piața Victoriei, nici în vreun palat. Adevărata putere aparține celor care-și urmează talentul până la capătul lumii, cu o încăpățânare vecină cu nebunia, și care pot să facă diferența abia atunci când își dau înalta măsură a abilităților lor. Nu crezi că e așa? La 18 ani sigur așa credeai, îmi amintesc bine. Și m-am gândit că ți-ar prinde bine să-ți reamintesc asta tocmai acum