Gabriel Tamaş are mari emoţii înaintea posibilului debut în prima divizie a campionatului Angliei.
Proaspăt promovat cu echipa West Bromwich Albion în prima ligă a campionatului de fotbal al Angliei, Gabriel Tamaş (26 de ani) a dat o fugă acasă, la Braşov, în cele trei zile libere pe care le-a primit de la antrenorul Roberto Di Matteo. Sâmbătă, însă, va avea iar de lucru. West Bromwich joacă, acasă, cu Middlesbrough, echipă pentru care meciul de pe "The Hawthorns" e vital în cursa pentru un loc în barajul de promovare. Într-un interviu acordat evz.ro, internaţionalul român mărturiseşte că nu este tentat de o revenire la AJ Auxerre (clubul francez l-a împrumutat pe fundaş în Anglia până la finalul acestui sezon), grupare care, la toamnă, ar putea juca în Liga Campionilor.
EVZ: Gabi, cum e în Premier League? Gabriel Tamaş: Habar nu am, dar abia aştept să joc! Am mai spus-o, cred că va fi mult mai uşor decât în Championship, unde se joacă incredibil de tare!
Ţi-a fost teamă de Anglia? Ştiam că va fi greu. După primul meci, mi-am zis: „Doamne, unde am venit?”. Pierdusem, iar ritmul şi tensiunea în care se juca m-au speriat pe moment. Mi-am văzut însă de treabă şi iată- mă în cel mai tare fotbal din lume. Nicăieri nu e ca în Anglia.
O să evoluezi pentru West Bromwich şi în sezonul viitor? Aparţin de Auxerre, dar vreau să rămân! Nu sunt scump, doar 800.000 de euro.
Vei juca pe "Emirates", pe "Old Trafford", pe "Stamford Bridge", pe "Anfield"! Deja mi se face rău! Cred că o să am gura plină cu pietre! O piatră pentru fiecare stadion vizitat în premieră! Cum ai ajuns la WBA? Antrenorul Roberto di Matteo m-a văzut la Euro 2008. Cei de la WBA au mii de DVD-uri cu jucători pe care îi urmăresc de ani buni. N-am voie să spun, dar mai sunt câteva nume de fotbalişti români acolo! Ce s-a băut la petrecerea de după meciul cu Doncaster Rovers? Scott Carsson, căpitanul, şi Jonas Olsson, colegul meu din centrul defensivei, au închiriat două separeuri la un club din oraş. S-a băut şampanie, bere, dar, atenţie, aveam şi suc! N-am zăbovit mult, pentru că trebuia să plec acasă.