Sute de oameni au stat la cozi interminabile la premiera celui mai recent film al regizorului american, „Tetro”, filmat de Mihai Mălaimare Jr.
Cannes-ul obişnuieşte să-şi privească îngăduitor favoriţii, atunci când aceştia calcă strâmb. Să închidă ochii şi, cu o adâncă reverenţă, să le întindă covorul roşu, deşi filmele lor nu sunt decât o amintire palidă a celor de altdădată. Francis Ford Coppola (70 de ani) a avut parte, la propriu, de o primire triumfală, joi seara, la Palatul Stephanie, când sute de oameni au stat mai mult de o oră la cozi uriaşe (unii degeaba) pentru a-i vedea filmul.
De altfel, este pentru prima dată când regizorul american îşi prezintă un film la Cannes de la Palme d’Or-ul câştigat în 1979, pentru „Apocalypse Now”. Revenirea sa a fost primită cum se cuvine. „La finalul premierei oficiale a lui «Tetro», proiectat în secţiunea Quinzaine des Realisateurs, s-a aplaudat minute în şir, iar Coppola a mărturisit cât de drag îi este locul care l-a lansat în lumea cinemaului, acum mai mult de 40 de ani. Reverenţa era pentru acel Coppola care a regizat „Naşul”, „Apocalypse Now” sau „Conversaţia” şi prea puţin pentru „Tetro”.
Un film mai bun decât precedentul, „Tinereţe fără tinereţe”, realizat în România, însă mult prea departe de ce a realizat Coppola în trecut. Ce au cele două pelicule în comun, remarcă presa internaţională, este însă o imagine remarcabilă, semnată de Mihai Mălaimare Jr., aflat zilele acestea „de-a dreapta” lui Coppola, pe Coasta de Azur. Ieri, cei doi au rezistat unui tur de interviuri cu presa internaţională, după care, astăzi, au părăsit Cannes-ul.
IMAGINE. Mihai Mălaimare Jr. a fost colaboratorul lui Coppola la noua producţie
Actori buni, partituri slabe „Tetro” e o istorie de familie parţial alb-negru, filmată în Argentina şi sudul Spaniei. Doi fraţi, Tetro (Vincent Gallo) şi Bennie (Alden Ehrenreich, o combinaţie de Leonardo DiCaprio şi Matt Damon, revelaţia filmului, după unii), se confruntă cu trecutul lor şi cu amintirea unui tată care i-a separat. Primul scenariu original scris de regizorul american după „Conversaţia” are însă ambiţii „extrem de modeste”, comentează „Variety”. Întreaga poveste are un aer artificial, iar tensiunea dintre cei doi fraţi, care ar trebui să se acumuleze până la climax, se pierde pe parcurs. Actori foarte buni, precum Maribel Verdu şi Carmen Maura, au partituri slabe (dacă nu chiar hilare, pentru aceasta din urmă). Coppola şi-a pierdut vitalitatea, spun aceleaşi voci, evocând forţa unor scene din „Naşul”. Subiectul pe care-l abordează are rădăcini în biografia sa.
LA CANNES. Actorii Alden Ehrenreich şi Maribel Verdu, protagoniştii filmului „Tetro”
Film cu tentă personală
Tatăl său, Carmine, a fost compozitor, la fel ca personajul din „Tetro”. „Tatăl meu avea un ego destul de mare, însă nu chiar ca acela din Tetro. De-a lun gul anilor, n-a avut succes, de aceea era disperat şi frustrat. Mai târziu, am devenit celebri în acelaşi timp!”, mărturisea cineastul, pentru „Le Figaro”.
În ce priveşte legătura dintre fraţi, Coppola şi-a studiat propriii copii, după tragicul eveniment din familia lor: „Am pierdut un fiu în 1986, într-un tragic accident. Drama aceasta i-a legat pentru totdeauna pe copiii mei, Sofia şi Roman, pentru că şi-au văzut pentru prima dată în viaţa lor părinţii complet distruşi. De atunci n-au încetat să se iubească şi să se ajute”. Sofia şi Roman sunt cineaşti, ca şi tatăl lor, o „concentraţie” de talente care poate naşte conflicte asemănătoare cu cele din film. „Nicolas Cage, nepotul meu, are şi el un frate foarte creativ. Orice s-ar spune, e foarte interesant să tragi o privire în interiorul unei familii unde există o concentraţie atât de mare de talent”, spune Coppola. 2 în 1: Sophie Marceau şi Monica Bellucci
Un alt mare nume al cinematografiei americane s-a aflat ieri pe Croazetă. Martin Scorsese, un obişnuit al Cannesului, a introdus secţiunea Cannes Classics, cu un titlu care i-a inspirat, printre alţii, pe Francis Ford Coppola şi Steven Spielberg - „The Red Shoes” (1948) al lui Michael Powell şi Emeric Pressburger’s. O versiune restaurată a filmului a fost proiectată ieri-seară la Cannes. Între timp, două frumuseţi ale cinemaului european, Sophie Marceau şi Monica Bellucci, au fost eroinele unei pelicule prezentate ieri în premieră, în afara competiţiei, „Ne te retourne pas”, regizată de Marina de Van. O dramă care se vrea horror, despre o femeie care descoperă uluită că se transformă în altcineva. Mai exact, Sophie Marceau devine încetul cu încetul Monica Bellucci, la un moment dat sunt 2 în 1 (feţele celor două combinate pe computer), prilej pentru câteva glume şi hohote de râs în sală.
Flash-urile fotografilor au urmărit azi alte două celebrităţi, de data aceasta din lumea muzicii, Lenny Kravitz şi Mariah Carey, actori în filmul „Precious”, de Lee Daniels. Mariah Carey joacă rolul unei asistente sociale (diva e de nerecunoscut) care încearcă să ajute o adolescentă obeză, Precious Jones, filmul fiind produs de Oprah Winfrey. „Precious” rulează în aceeaşi secţiune cu „Poliţist, adjectiv” şi „Amintiri din Epoca de Aur” - Un Certain Regard.
SUCCES PE CROAZETĂ Corneliu Porumboiu, aplaudat la premieră
Primelor două cronici extrem de favorabile din „Variety” şi „Screen International” despre „Poliţist, adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu, le-a urmat ieri confirmarea publicului de Cannes.
După ce, ascunşi sub umbrele, sute de jurnalişti au stat la coadă pentru a intra la film, la finalul proiecţiei din secţiunea Un Certain Regard s-au ridicat în picioare aplaudând. De aceeaşi reacţie a avut parte şi „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, acum doi ani, entuziasm care îi prevedea filmului o carieră în festival. „Am stat în sală, printre oameni, s-a simţit că le-a plăcut filmul, m-au felicitat la final. Mi-a plăcut mult, a fost bine. Să vedem de-acum ce se va întâmpla”, a spus Porumboiu. Poliţistul Dragoş Bucur
Un film sobru, extrem de atent şlefuit la nivelul dialogului şi al detaliilor, „Poliţist, adjectiv” e una dintre cele mai bune producţii româneşti realizate în ultimii ani. Preocupat de mecanismele conştiinţei, de felul în care cuvintele îşi schimbă sensul şi ne dau putere sau ne deformează realitatea, Porumboiu se joacă extrem de inteligent cu sensurile. Cristi (Dragoş Bucur), poliţist într-un oraş de provincie, are de rezolvat un caz minor, cu trei adolescenţi care consumă marijuana. Ore întregi, Cristi îi urmăreşte pe cei trei pe drumul şcoală-casă sau fumând în pauze. Scene lungi, deprimante, muncă derizorie.
Între ele, câteva reprize de dialog cu soţia sa (Irina Săulescu) - una de-a dreptul memorabilă, care porneşte de la versurile melodiei „Nu te părăsesc, iubire” de Mirabela Dauer. Forţat să predea dosarul şi să încheie cazul, poliţistul refuză să-l aresteze pe adolescentul denunţat că ar furniza marfa. În problema lui de conştiinţă intervine, cu extrem de multă „precizie”, şeful său (Vlad Ivanov), într- o scenă de circa 20 de minute care va deveni probabil antologică.
Printre românii care se află la Cannes se numără Vlad Ivanov, actriţa Anamaria Marinca, iar luni urmează să ajungă pe Croazetă şi regizorul Cristian Mungiu, pentru premiera filmului „Amintiri din Epoca de Aur”, care va avea loc marţi, la ora 11.00.
"Am stat în sală, printre oameni, s-a simţit că le-a plăcut filmul, m-au felicitat la final. A fost bine." - Corneliu Porumboiu, regizor
Corespondenţă de la Cannes
Recomandările noastre
