O analiză de Mark Galeotti, cercetător, expert în problemele Rusiei la Institutul pentru Relații Internaționale de la Praga, pentru The Moscow Times.
Se pare că unul dintre cei doi presupuși agenți trimiși pentru a încerca să-l ucidă pe dublul agent rus Serghei Skripal a fost demascat, nu de presa convențională sau de un serviciu de informații, ci de o echipă de invetigație civilă online, Bellingcat. Anunță acest fapt o nouă eră a spionajului și contraspionajului internațional?
La prima vedere, Bellingcat a făcut o muncă exemplară de vânătoare printre arhivele universităților, anuarele telefonice și paginile web pentru a-l identifica în „Ruslan Boșirov” pe Anatoli Cepiga, veteranul de 30 de ani al forțelor speciale Spetznaz, colonel decorat ca Erou al Federației Ruse.
De la apariția relatării, a existat o inevitabilă confruntare între afirmații și dezmințiri. Unii oameni din satul său văd în fotografiile din perioada în care Cepiga era înrolat imaginea băiatului pe care îl cunosc. Alții, nu. Unii experți în recunoaștere facială sunt de acord. Alții, nu. Există semne de întrebare privind documentarea făcută pentru a sprijini informația.
Realitatea este că, deși Bellingcat, care se prezintă singură ca fiind o agenție de investigații deschisă, pare să se fi bazat nu doar pe o oarecare cantitate de noroc, ci și pe materiale pe care nu le putem verifica.
Belllingcat a realizat în trecut veritabile lovituri de presă – mai ales în cazul MH 17 – așadar, să presupunem că și aceasta este o lovitură. Faptul că niște investigatori, aparent fără acces la arhive și metode secrete, pot să-și folosească doar creativitatea, sursele deschise și perseverența pentru a face această identificare demonstrează încă o dată că natura însăși a muncii de informații și a secretului se schimbă în epoca informaticii.
Guvernele pot crea „legende” – identități false – bazate pe o multitudine de documente, referințe, detalii din conturi sau instantanee din vacanțe, dar nu pot reedita în totalitate trecutul și înregistrările online. „Fantomele” – spioni deplin conspirați - pot evita rețelele sociale, dar însăși absența unei vieți virtuale este suspectă în zilele noastre.
Recunoașterea facială, analiza modelelor de voci, instrumente altădată monopolizate de guverne, sunt acum disponibile pe scară largă și cercetarea surselor deschise le permite amatorilor și obsedaților de pe internet să-și asocieze eforturile cu un efect surprinzător.
Evident, Moscova nu recunoaște că întreprinzătorul din domeniul nutriției sportive, care are o înclinație pentru arhitectura bisericească a secolului XIII este un fost membru al unei echipe de commando devenit fantomă.
În același timp, Moscova este probabil uluită de rapiditatea și profunzimea acțiunii Bellingcat.
Operațiunea Moscovei poate fi numită cu greu un succes: Skripal a supraviețuit. Un civil nevinovat a murit. Și a apărut un incident diplomatic. Totuși, dat fiind că este puțin probabil ca moartea lui Serghei Skripal să fi fost singurul sau principalul obiectiv – utilizarea noviciocului sugerează că acesta a avut un rol mai amplu, de a exprima mânia Kremlinului – acțiunea nu poate fi numită nici un eșec.
Faptul că pașapoartele false cu care au călătorit „Boșirov” și însoțitorii lui proveneau dintr-un lot care permite identificarea altor ofițeri GRU – spionajul militar – poate constitui însă cu adevărat o problemă.
Cu toate acestea, este posibil ca Moscova să fi știut că agenții săi vor fi identificați. Trăim în era monitorizării, în care este imposibil să te deplasezi, mai ales în Marea Britanie, fără a intra sub ochiul camerelor de supraveghere.
În plus, călătoreau fără vize, ceea ce înseamnă că autoritățile aveau fotografiile lor și alte informații despre ei. Ținând cont de resursele desfășurate, era doar o problemă de timp până ce observatorii entuziaști, sistemele de recunoaștere facială și investigațiile urgente sub acoperire ale comunității de informații să facă descoperirea.
Strângerea de informații biometrice la punctele de intrare, ca și noile instrumente misterioase, precum cele de analiză a mersului, înseamnă că identificarea va deveni mai ușoară și rapidă.
În astfel de vremuri, agenții folosiți în misiuni precum cea vizându-l pe Skripal devin strict de unică folosință și apoi consemnați între frontierele țării lor.
Așa cum scriitorul SF Charles Stross scria pe Twitter, noile tehnici fac ca „uneltele tradiționale de gestionare a identității să fie depășite în HUMINT (Inteligența Umană); știau că aceste identități le vor fi descoperite rapid. Inutil să încerci o acoperire mai adâncă; în schimb, desfășoară mai mulți agenți cu acoperiri superficiale și consumabile. Cantitate în loc de calitate.”
Cantitatea în locul calității este, trebuie să o spunem, un atu al Rusiei. De ce să nu folosească câțiva tipi duri de la Spetznaz în locul unui ofițer cu înaltă pregătire, dacă misiunea este una strict punctuală?
Un atu al Rusiei este și pregătirea de a-și croi cu tupeu drum prin situații bizare, bazându-se pe drame obișnuite, negare și dezinformare. Astfel, rușii ar putea fi plasați într-o poziție mai bună pentru a face față noilor realități ale spionajului și măsurilor active din Era Informației.
O modalitate posibilă de a le răspunde este de a ne uita încă o dată la Bellingcat și la alte organizații asemănătoare, care nu sunt nici societate civilă, nici jurnalism de investigații, ci undeva la mijloc.
Presa din Rusia și comentatorii rusofili susțin că Bellingcat este finanțată din fonduri guvernamentale occidentale și sugerează că e folosită de spionajul vestic. Bellingcat dezminte astfel de legături, dar nu e greu de observat de ce Moscova – despre care se spune de asemenea că folosește „proxy” și „idioți utili” – a ajuns la această concluzie.
Dacă în Era Informației până și civilii devin adevărate agenții de spionaj, atunci mai sunt ei cu adevărat civili în ochii unui Kremlin, care, el însuși, se vede confruntat cu o „gibridnaia voina” sau „război hibrid”? Dintr-o mie de puncte de vedere, granițele dintre război și pace, combatanți și civili, oficial și neoficial devin din ce în ce mai puțin semnificative.