Chiar merită să te enervezi? Sigur că nu! Sfatul meu este să cauţi societatea prietenilor buni şi veseli aşa te vei simţi bine şi aşa poţi gestiona energia ta în sensul bun.
La începutul lunii iunie 1967 facţiuni arabe naţionaliste au început să se lupte între ele şi au atacat şi soldaţii britanici, pe atunci Yemenul era Protectorat. Mai mulţi soldaţi britanici au fost ucişi. Aşa că britanicii s-au retras din Aden, deoarece Marea Britanie hotărâse să acorde independenţa ţării arabe.
Totuşi situaţia scăpase de sub control. Pe 4 iulie 1967 lt-col Mitchell are o întrevedere cu superiorul său, Major-Generalul Philip Tower. Mitchell îi spune generalului, în limbajul colorat de muntean: "Domnule, nu sunt obişnuit cu (bip) ăsta de retragere. Ne ducem la (bip) în timp ce (bip) de arabi ucid femei şi copii! Ce (bip) de armată conduceţi, cu tot respectul, domnule?"
Generalul Tower a zâmbit pe sub mustaţă (nu ştiu dacă avea, dar aşa se spune) şi l-a autorizat pe Mitchell să facă o "cercetare prin luptă" şi să vadă care este situaţia în Aden.
Ne puteți urmări și pe Google News
Asta însemna în tactica militară să trimeată câteva echipe de cercetaşi, de rangers. Punct.
Dar nu-l cunoaaşteţi pe locotenent colonelul Campbell Mitchell! A fost ultimul mare războinic scoţian.
Campbell, pe 5 iulie 1967, îşi pune tot batalionul în marş, cu fanfara formată din 15 cimpoieri în frunte şi intră în Aden. Mai mult, intră în Crater, centrul oraşului. Cum ar fi Centrul Vechi în Bucureşti! Cu fanfara în frunte cântând asurzitor "Scotland the Brave"...
Recomandările noastre
