La un secol de la tragedia vasului Titanic, cercetătorii spun că au descoperit un nou ”responsabil” pentru dezastrul din apele Atlanticului. De vină pentru scufundarea transatlanticului ar fi, susțin aceștia, unele coincidențe astrale, în care rolul-cheie l-a avut Luna.
Teoria cunoscută de 100 de ani este aceea că scufundarea Titanicului a fost provocată de ciocnirea navei cu un aisberg. ”Dar conexiunea lunară poate explica de ce un număr atât de mare de aisberuguri se aflau în calea Titanicului”, afirmă Donald Olson, expert la Universitatea de Stat din Texas, a cărui echipă de astronomi a examinat rolul jucat de Lună. În ianuarie 1912 luna a ajuns cel mai aproape de Pământ, în ultimii 1.400 de ani. Practic, acest eveniment a creat o maree uriaşă, la 12 ianuarie 1912, care a eliberat o mulţime de bucăţi de gheaţă, exact cu trei luni înainte de scufundarea Titanicului, pe 15 aprilie, transmite Reuters. De la scufundarea vasului în dimineața zilei de 15 aprilie, tragedie în urma căreia au murit 1.517 oameni, cercetărorii au susținut că o vină majoră o are căpitanul Edward Smith, care ar fi ignorat avertismentele referitoare la prezența aisbergurilor în zona în care naviga.
Aisbergurile din Groenlanda, de tipul celor pe care le-a lovit Titanicul, rămân de obicei blocate în apele din Labrador și Newfoundland, și nu pot fi mișcate până nu se topesc suficient pentru a pluti din loc, spune Olson. Cu toate astea, uneori, în cazuri foarte rare, mareea creşte nivelul apei şi îi face să pornească din loc. O călătorie a unui aisberg poate dura ani buni.
„Desigur, cauza scufundării Titanicului rămâne neschimbată. Acesta nu a putut să încetinească, chiar dacă a primit mai multe semnale de avertizare - dar prezenţa numeroaselor aisberguri ar explica şi impactul nimicitor care a scufundat o minune a tehnicii moderne”, susține expertul.