Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul a trăit în secolul IV în Persia, fiind originar din cetatea Elani, născut din părinți creștini și crescut în spiritul dreptei credințe.
Se căsătorește cu o creștină și duce o viață tihnită, în bogăție, fiind prețuit și îndrăgit de împăratul Izdegherd, care îl numește mâna sa dreaptă.
Deși creștin, prietenia sa cu împăratul Izdegherd îl face să aducă jertfe zeilor.
O scrisoare de la mama și de la soția sa, care îl mustră pentru apostazie, îl aduce în fire: cade înaintea lui Dumnezeu și printr-o rugăciune zguduitoare promite să petreacă toată viața în pocăință pentru a fi iertat.
Iar Dumnezeu nu întârzie să-i răspundă, deschizându-i calea muceniciei. Și încă una cutremurătoare. Una dintre cele mai cumplite mucenicii care s-au văzut vreodată.
Mărturisind că este creștin, Iacob este condamnat la moarte în chinuri groaznice: i se taie pe rând degetele de la mâini și picioare, palmele, tălpile, antebrațele, gambele, brațele și coapsele.
După fiecare lovitură a securii, El înalță o rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu.
Soția sa îi stă alături, îmbărbătându- l.
La final i se taie capul.