Ca să discutăm despre acest lucru să vedem mai întâi definiția termenului, în dicționar: ZÓMBI s. m. 1. Om înviat din morți, care și-a pierdut identitatea, drogat (în stare de letargie) sau cu creierul spălat, apoi înscris cu anumite ordine, pe care le execută orbește, folosit în interes personal sau de manipulare politică. 2. (Fam.) Om fără caracter, lipsit de orice voință.

Evident, nu e vorba aici de a fi înviat din morți, ci de lipsa de identitate, de prezența unui creier spălat, fără personalitate, ce se supune și se aliază pe bază de interese, executând fără simțire și respect pentru alte ființe orice este necesar pentru a atinge anumite scopuri. Lipsa caracterului și a unei voințe personale pozitive sunt principalele lipsuri. În lumea intereselor financiare aceste caracteristici sunt socotite de mulți acționari drept avantaje competitive, lipsa de scrupule favorizează atingerea obiectivelor în exploatarea angajaților și a câștigării banilor.

Cu „revoluția culturală” din ultimele zile vedem clar că mulțimi de oameni desconsideră alte mulțimi, proprietatea lor, integritatea fizică a semenilor, în numele unor aspirații mai mult imaginare decât reale. Oameni de diferite rase, privilegiați politic, cu funcții, cu carieră etc susțin și întărâtă mulțimi care acționează orbește pentru a dobândi ceva ce deja au, egalitate rasială etc. Acțiunea lor este tipică unor zombi, care vor să măture totul în cale, care atacă nevinovații etc.

Am ajuns in această situație cu deosebire datorită educației. Aceasta menține factorul decizional la exterior, la profesor, la sistem etc. Nu permite asumarea deciziilor personale în ceea ce privește conținuturile disciplinelor studiate, deseori nici măcar în privința formelor in care se pot face anumite lucruri. Atenția e menținută constant la nivelul lucrurilor exterioare, nu se intră decât teoretizând în spațiul interior, omul însuși e privit ca un obiect.

Personalități contemporane de referință (Deming, Senge, Cury etc) atrag atenția asupra acestor neajunsuri majore, care duc la formarea a două categorii principale de oameni, una mică, a celor care dau ordine și una mare a celor care așteaptă să le primească și să le execute.

O educație sănătoasă trebuie să aibă în vedere și să urmărească dezvoltarea la om a individualității. Acest rol e asumat în societate de către spiritualitate, de „școala caracterului „. Culturile însă, în setea lor de putere, caută îndepărtarea spiritualității și a religiilor prin care ea ni se oferă. Acestea pot conduce la observarea caracterului agresiv al unor culturi, la recunoașterea lipsei de respect a lor etc, de aceea sunt eliminate.

Ieșirea din starea de zombi, de executant orb, vine prin activarea și utilizarea permanentă a discernământului și a responsabilității personale. Acestea nu se pot însă dezvolta fără un demers educațional specific, științific, coerent, centrat pe motivația intrinsecă, pe satisfacerea nevoilor psihologice de bază. Proiectarea și derularea unor astfel de demersuri de pregătire nu se poate face coerent decât în cadrul conceptual al sistemelor inteligente, autoprogramabile. Nu este însă un lucru simplu, dar nici imposibil. Sistemele inteligente ne sunt tot mai familiare prin tehnologie și nu sunt foarte greu de înțeles. Dacă le înțelegem facem un mare pas spre propria înțelegere.

Suntem destul de departe de implementarea unei astfel de abordări, deși sunt încercări reușite, dar altă cale de a ne trezi in masă din starea de zombi indusă cultural nu există. Că trebuie să ne trezim e clar, altfel vom fi veșnic manipulați unii împotriva altora, prin încrederea prea mare acordată unor oameni, ideologii etc, pe care însă ei ori ele nu o merită. Pacea socială, prosperitatea reală, împlinirea personală nu vin prin agregare la spiritul de turmă, ci prin comportamentul conștient și responsabil al fiecărui cetățean.