Contele de Monte Cristo este unul dintre eroii mei preferaţi. După ce ai citit cartea cu același nume a lui Dumas, nu cred că există un vis mai frumos, decît să-ți imaginezi că tot ce ai citit se bazează pe o istorie adevărată.
O lectură pentru vremelnicii puternici ai zilei. Arhetip cu Octavian Hoandră. Nu cred că există vreun iubitor al acestui personaj uimitor, să nu-și fi dorit să viziteze temnița aflată pe insula If și celula deținutului nr 34, Edmond Dantes.
„E bine să eviți Cannes”
Dar ca să ajungi acolo, e bine să eviți Cannes. Pentru simplul motiv că este oraşul în care, o dată pe an vin toate ”vedetele” lumii politice și de așa-zis ”business” cu Statul, să joace table pe plajă, și după cum am văzut într-o înregistrare video, să facă vreunei pipițe cadou un Porsche purtat prin fața balconului camerei de hotel, atîrnat de un helicopter, (da, chiar așa!).
Să nu vomiți, întâlnindu-te cu dl.Videanu, în stare să comande, aduși cu private jet-ul, să nu se răcească, 200 de mici, de la Cocoșatul. Decît o astfel de plajă de pe Coasta de Azur, e preferabil să o iei spre Marsilia, și să ajungi la acea închisoare-fort, unde Edmond Dantes, alias Contele de Monte și a petrecut, întemnițat fără vină, ani buni din tinerețea lui.
La Chateau d’If, celebra fortăreață, în zilele noastre, se organizează un concurs. Cei mai buni înotători se întrec, reconstituind evadarea lui Edmond Dantes! 5 kilometri de înotat în apa rece ca gheața, inclusiv saltul de pe stâncă, întrecere care poartă numele de „Le Defi de Monte Cristo”.
„Vreau, cu toată tăria, să cred că el a existat aievea”
Chiar dacă turștii care vin pe insula If se îndoiesc de existența lui, în ce mă privește, vreau, cu toată tăria, să cred că el a existat aievea. Mai ales că, deasupra uneia dintre celule, există o inscripție: „Cachot B. Edmond Dantes. Monte Cristo” (Celula B. Edmond Dantes. Monte Cristo).
Înscrisul acela e considerat de unii dovada clară că Monte Cristo a existat. Ce ştim cert – căci există documente în sensul acesta – e că pe mica insulă din arhipelagul Frioul, în largul Marsiliei, a fost încarcerat Abatele Faria, acela care, în romanul lui Dumas, îl „pregătește” pe Dantes şi-i lasă drept moştenire harta locului unde fusese ascunsă o uriașă comoară.
Bietul Edmond, logodnicul frumoasei catalane Mercedes a fost trimis în închisoare pe nedrept.
„Cât de dreaptă, dulce și neprețuită este răzbunarea!”
După 7 ani, a reuşit să evadeze, luând locul unui alt condamnat, care murise. Următorii ani i-a dedicat planurilor de pedepsire a celor care erau vinovaţi pentru condamnarea şi închiderea lui. Cât de dreaptă, dulce și neprețuită este răzbunarea!
O lectură pentru vremelnicii puternici ai zilei. Arhetip cu Octavian Hoandră - continuare în pagina următoare
Cei care citesc romanul lui Dumas, povestea contelui de Monte Cristo, cel trimis nevinovat în temniță, cu viața distrusă de chiar cei care se pretindeau ”prietenii” săi, nu pot aștepta decît crunta răzbunare. O dată evadat și bogat, Dantes începe să ticluiască, sofisticat, planul de răzbunare. Și fiindcă moartea dușmanilor este prea puțin pentru suferințele provocate, devine el însuși, un instrument al Providenței, mîna puternică al justiției divine.
„A distrus oameni, a distrus într-o bună măsură și acest popor”
Traian Băsescu a trădat şi a distrus tot ce a atins în viaţa lui, se ştie asta. Şi-a turnat la Securitate foştii colegi de şcoală, dorind să-i nenorocească pentru a-şi clădi o carieră de succes. Şi-a turnat la Securitate foşti camarazi de pe nave, motivând că aşa era fişa postului. A continuat să toarne la Securitate pe când era un”civil”, şef de agenţie la Anvers, care făcea denunțuri sub numele de Petrov.
Apoi, în cele două mandate de președinte al României a făcut tot ceea ce îi îngăduia sufletul și ființa scelerată să distrugă destine, într-un mod incalificabil. A distrus oameni, a distrus într-o bună măsură și acest popor. Alături de oamenii fideli, azi deveniți peste noapte ”urmașii lui Brătianu” a scos în lumina rampei publice tot ceeace avea mai rău și mai mizerabil această țară.
A pervertit prin răsplată sau șantaj oameni din Justiție, lăsând în urmă cadavre,destine distruse și un capital românesc nimicit prin ”morala” publică pe care el și oamenii lui au impus-o: cea a turnătoriei, a răului ridicat la rang de filosofie de viață.
„Băsescu este prins în menghina unei vieți mizerabile”
Nu cred că în istoria României vreun conducător să fi făcut atît de mult rău propriei țări. Atît țării, cît și enorm de multor oameni, ființe umane, destine călcate în picioare, vieți pierdute. Acum, fostul președinte al României, Traian Băsescu, despre care se spune că ar fi creatorul „Binomului”, îi acuză pe Florian Coldea și Laura Kovesi că i-ar fi distrus familia.
Cozmin Gușă, cel care a stat multă vreme în apropierea fostului președinte, susține că Traian Băsescu este ”autorul moral al crimei” în dosarul în care DNA solicită ani grei de pușcărie pentru Elena Udrea și Ioana Băsescu.
”Băsescu este prins în menghina unei vieți mizerabile: neputințași durerea unui tată, versus statutul de "AUTOR MORAL AL CRIMEI”, spune acesta, comentînd amentările lui Băsescu, referitoare la cererile ”absurde” ale procurorului DNA, de pedepse cu pușcărie pentru 12 și 15 ani pe care ar trebui să le execute Elena Udrea și Ioana Băsescu.
„Au comis într-adevăr fapte penale grave”
Fostul președinte vituperează împotriva lui KOVESI, a sistemului pervers din justiția românească, cere public compasiunea cetățenilor, exprimând durerea unui tată disperat, refuzând însă să ne explice (chiar și-ntr-un asemenea moment!), că el este și "TATĂL" celor pe care-i acuză azi că vor să treacă cu buldozerul peste viața Ioanei Băsescu.
Procesul Elenei Udrea și Ioanei Băsescu este despre presupuse fraude comise în campania pentru alegerile din 2009, pe care Băsescu a câștigat-o în mod dovedit fraudulos, prin tertipuri și presiuni ilegale puse la cale exact de cei pe care-i acuza ieri, Kovesi, Coldea și alții strânși în „sufrageria lui Oprea”.
Ăștia din urmă au comis într-adevăr fapte penale grave, spre beneficiul electoral al lui Băsescu, implicit pentru avantajele lor profesionale, deci dacă era cineva de judecat pentru fraude în alegerile din 2009, erau tocmai membri acestei ”găști a statului paralel”, scrie Cozmin Gușă.
„Un grup de crimă organizată pus pe jaf si hoție”
E greu de uitat maginea aceea a lui Bercea Mondial punând un lanț de aur la gâtul doamnei Băsescu, îmbratisarile, încuscrirea lui, și a lui Stolojan cu delincvenți cunoscuți! Oare PDL cîte familii nu a distrus? A distrus o tara intreaga! Ce a fost PD, cu cîteva notabile excepții?
Un grup de crimă organizată pus pe jaf si hoție. Iar Băsescu, șeful mafiei portocalii. Acum o face, cu nesimțirea-i caracteristică, pe fata mare. Și, foarte important: în locul acelor politicieni ”eliminați” de oamenii lui Traian Băsescu, s-a creat posibilitatea de a-și fi găsit locul tinerii neomarxiști, urmași ai securiștilor lui Ceaușescu, care acum, conduc, prin sufocarea și încălecarea unui PNL delabrat, de fapt distrug, definitiv, România.
Fiind întrebat ce carte și ce disc de muzică ar lua cu el, dacă ar trebui să fie părăsit pe o insulă pustie, Gabriel Garcia Marquez a ales un disc cu muzica lui Bela Bartok și ”Contele de Monte-Cristo” - al lui Dumas. Eu cred că această minunată carte ar trebui citită, mai ales de cei care nu cred în Dumnezeu, și care se pun în slujba răului, întru distrugerea de popoare și destine personale, ale unor oameni nevinovați.
„Secta” fără Dumnezeu PLUS și USR”
Nici nu s-a instalat bine Joe Biden la Casa albă, că iată, un grup de intelectuali s-au adunat, din nou, să ”curețe” societatea românească, fără a preciza însă pe cine reprezintă. Partidul AUR, este tot atît de legitim, cu același procent de 10% luat în alegeri, ca și ”secta” fără Dumnezeu PLUS și USR.
Din nou mizerabilul termen-ghilotină ”politically correctness”, este scos la înaintare… Ce nu iau în calcul aceșt falși ”apostoli” e, că într-un fel sau altul, așa ca în cazul lui Danglars, De Villefort, sau Morcerf, din cartea lui Dumas, va veni și timpul decontului. Mai devreme sau mai tîrziu, ei sau familiile lor, vor trebui să plătească. Fiindcă întotdeauna va exista un instrument al Providenței, și mîna puternică al justiției divine.
”Te iert!”, îi spune Dantes lui Danglars, unul din cei vinovați. ”Eu sunt cel pe care l-ai vândut, l-ai trădat, l-ai dezonorat, sunt cel pe care ai călcat, pentru a te ridica până la avere;sunt cel pe al cărui părinte l-ai silit să moară de foame; sunt cel care te condamnase să mori de foame și care te iartă, pentru că are și el nevoie să fie iertat…Viața îți este salvată. Norocul acesta nu s-a întâmplat celorlalți complici ai dumitale. Unul e nebun, altul e mort.”