O industrie afişată cu nume şi prenume. Ce trebuie să faci ca să ajungi DOCTOR ÎN ORICE

În România, nu eşti doctor doar dacă nu vrei, pentru că teze se găsesc pe toate gardurile, şi originale, şi plagiate. Atât de la vedere este fenomenul, încât vânzătorii de diplome nici nu se sfiesc să-şi dea numele şi prenumele Preţurile variază între câteva sute de euro, în funcţie de urgenţa situaţiei.

Anunţurile de tip "vând lucrări de licenţă şi teze de doctorat" au apărut ca ciupercile după ploaie în ultimii ani, după ce românii au prins gustul titlurilor academice. Există adevărate reţele bine organizate care vând lucrări de licenţă "la cheie" studenţilor care nu mai vor să-şi tocească coatele în biblioteci, în schimbul unei sume care variază în jurul valorii de 100 de euro. Dragoş din Râmnicu-Vâlcea îşi atrage clienţii cu "lucrări de licenţă în drept, prezentate şi notate cu 10 în 2011 la facultăţi de stat, la Universitatea din Bucureşti sau la Universitatea Valahia, pe teme precum: prescripţia extinctivă, omorul calificat, excepţii de la procedura privind instanţa, infracţiunea de ultraj, căsătoria în dreptul roman". Contactat de EVZ, tânărul dă asigurări că ne poate trimite lucrarea imediat, prin poştă sau chiar pe email, dacă nu suntem din oraşul lui natal. "Trebuie doar să schimbaţi prima pagina", recomandă cu toată seriozitate comerciantul. Un fost preparator universitar vinde lucrări de doctorat unicat Într-adevăr, cele mai "traficate" sunt lucrările de licenţă şi dizertaţiile pentru masterat, pentru că în cazul lor problema drepturilor de autor nu este atât de bine reglementată, doar o mică parte fiind înregistrate la instituţii academice din ţară. Însă chiar şi lucrări importante, cum sunt tezele de doctorat pot fi tranzacţionate. Oferta este bogată mai ales în domeniul econimic, drept, dar şi jurnalism şi comunicare, acolo unde este, de altfel, şi cererea cea mai mare. Preţurile sunt însă mai mari decât în cazul lucrărilor de licenţă, pentru că autorul se angajează să realizeze lucrarea cap coadă, garantând unicitate. Printre "comercianţii de diplome" se numără şi Daniela Stancu, fost preparator universitar, actualmente jurnalist, care vinde teze de doctorat "realizate impecabil" în domenii precum ştiinţe politice, comunicare, jurnalism şi relaţii internaţionale. "O teză de 200-250 de pagini costă 700 de euro nenegociabil. Însă gândiţi-vă că este foarte mult de muncă. Dacă la o lucrare de licenţă sau la disertaţie putem să cităm şi pasaje de jumătate de pagină, la doctorat nu putem face acest lucru. În plus, spre deosebire de lucrările de licenţă, lucrările de doctorat nu trebuie să fie plagiate, pentru că sunt înregistrate la Biblioteca Naţională şi sunt controlate", ştie mersul lucrurilor jurnalista, care promite să realizeze lucrarea în două luni. Cristina Andoni vinde în schimbul sumei de 150 de euro teze de doctorat care "satisfac toate cerinţele de fond şi de formă impuse de o cercetare ştiinţifică de calitate la preţuri accesibile". Textele sunt creative şi originale, "fără plagiat, riguros documentate". Iar pentru a vă convinge de calitatea şi seriozitatea serviciilor oferite, plata se efectuează "numai în cazul în care lucrarea realizată îndeplinşte toate cerinţele dumneavoastră". Incognito la "Naşul": secretar de stat, caut teză de doctorat În contextul scandalului de plagiat, în care este implicat premierul Victor Ponta, în ediţia "Naşul" de marţi, 19 iunie, moderatorul Radu Moraru a tranzacţionat în direct o teză de doctorat sunând la unul din miile de numere de telefon care apar pe Internet în dreptul anunţurilor de la mica publicitate. "Naşul" a susţinut că este secretar de stat în Ministerul de Interne şi că teza de doctorat îi este necesară pentru avansarea în funcţie. Negocierea este dură. Autoarea contactată are un plamares impresionant de 200 de lucrări de licenţă, dizertaţii şi teze de doctorat. În final, preţul rămâne stabilit la 1.000 de euro, iar autoarea se angajează să realizeze lucrarea în trei săptămâni. Presa internaţională: epidemie de plagiat în România Problema plagiatului din România a fost readusă în discuţie de un articol apărut în revista ştiinţifică "Nature" în care premierul Vitor Ponta este acuzat că a copiat mai mult de jumătate din lucrarea de doctorat de 432 de pagini, scrisă în 2003, despre Curtea Penală Internaţională. Ponta a negat iniţial acuzaţiile, susţinând că sunt motivate politic. Ulterior, el a admis parţial unele dintre acuzaţii. Ponta a spus că singura vină pe care o poartă este că nu a menţionat în partea de jos a fiecărei pagini lista de autori, ci doar în bibliografia de la final. Publicaţiile internaţionale care au preluat informaţia amintesc că plagiatul şi alte forme de incorectitudini academice reprezintă o adevărată "epidemie" în România.