Liderii NATO, în frunte cu George Bush şi Gordon Brown, trebuie să se asigure în cursul summitului de la Bucureşti că nu vor distruge din greşeală rolul suprem al organizaţiei, de alianţă de apărare reciprocă, opinează Malcam Rifkind, fost ministru britanic de externe, într-un editorial publicat de „The Daily Telegraph“.
Rifkind subliniază că nu se referă la „neînţelegerile“ pe marginea misiunii din Afganistan, ci la mult mai periculosul subiect al lărgirii NATO.
Georgia şi Ucraina se află „cu anilumină înaintea restului fostei URSS“, cu alegeri reale şi un electorat conştient şi în fond, nu numai în formă, deci ele „merită sprijinul nostru şi ar merita chiar mai multe decât primesc în prezent“. „Dar asta nu este totuşi la fel cu a spune că trebuie primite ca membri deplini în NATO“, scrie Rifkind.
„Dacă Georgia sau Ucraina devin membre NATO, ţările membre se pot vedea nevoite să recurgă la război sau alte forme de intervenţii militare, în caz că oricare dintre cele două state va fi atacat“, adaugă el.
Georgia nu se bucură de o adevărată integritate teritorială, din cauza secesiunii de facto a două regiuni - Abhazia şi Osetia de Sud - sprijinite puternic de Rusia. Ucraina are o numeroasă minoritate rusofonă, iar Crimeea este un teritoriu etnic rusesc, alipit acestei ţări abia în 1950. Relaţiile dintre Ucraina şi Rusia rămân tensionate, iar orientarea Kievului către Vest este un subiect preponderent politicienesc, care constituie motiv de discordie în rândul populaţiei.
„Calitatea de membru al NATO nu ne dă doar opţiunea de a ne implica; ne obligă să ne implicăm. Există mijloace prin care putem ajuta substanţial Ucraina şi Georgia fără riscurile implicate de obligaţiile Tratatului. Problema nu este să încercăm să evităm a-i supăra pe ruşi, ci menţinerea NATO ca pact de apărare adevărat, nu doar ca alianţă politică“, conchide Rifkind.
Recomandările noastre
