O carte pe săptămână. „Tăcerea femeilor” - povestea din spatele unei povești celebre citite la 70 de ani

O carte pe săptămână. „Tăcerea femeilor” - povestea din spatele unei povești celebre citite la 70 de ani

Astăzi, la rubrica O carte pe săptămână de pe evz.ro, vă semnalez un volum special. De ce ar fi acesta deosebit de alte mii de cărți care au văzut lumina tiparului în ultimele zile? Descoperiți mai jos! „Tăcerea femeilor” chiar e altceva.

Câștigătoare a Booker Prize for Fiction, scriitoarea britanică Pat Barker a declanșat reacții mai mult decât apreciative după lansarea celui mai recent roman, Tăcerea femeilor, publicat în România de Pandora M în colecția Literary Fiction. „Uluitor” scria The Observer, în timp ce Sunday Times considera cartea „un triumf”, iar Guardian folosea epitetul de „genial”. De altfel, cea din urmă publicație a inclus Tăcerea femeilor în top 100 cele mai bune romane ale secolului 21.

Geneza romanului lui Pat Barker are însă o poveste la fel de interesantă. În Tăcerea femeilor, scriitoarea britanică dă glas personajelor din planul secund al Iliadei, în special lui Briseis, regina cetății Lyrnessus. Dar, cu toate că romanul său are ca punct de plecare epopeea antică, Pat Barker mărturisește onest că a descoperit Iliada abia la 70 de ani.

Șapte eșecuri la latină

„Nu am avut niciun fel de background în ce-i privește pe clasici, în afară de faptul că am picat examenul la latină de șapte ori - un record pentru școala mea! Așa că am descoperit Iliada foarte târziu”, șochează autoarea Pat Barker.

Ne puteți urmări și pe Google News

De fapt, ideea cărții i-a venit autoarei în urma unei întâlniri cu cititorii. Unul dintre aceștia a făcut referire la un pasaj din romanul „Life Class”, care descrie modul cum s-a schimbat atmosfera de la Café Royale în primele zile de la începutul primului război mondial: cei în vârstă își exprimau îngrijorarea, iar cei tineri vorbeau foarte mult pe marginea știrilor la zi. Însă femeile erau închise într-o tăcere absolută.

Femeile din spatele bărbaților

„E ca-n Iliada”, a observat cititoarea. „Agamemnon și Ahile au niște discursuri fantastice, sunt foarte elocvenți, iar femeile despre care vorbesc nu zic nimic”. „Dar în spatele acestor mari personalități sunt alte voci, care nu sunt auzite”, a gândit în acel moment Pat Barker și acesta a constituit imboldul de a citi „Iliada”.

„Am fost surprinsă de grandoarea ei, de forța și brutalitatea scenelor de luptă, dar și de compasiunea care luminează chiar și cele mai întunecate momente”, apreciază Pat Barker.

Sclavele prind glas

„Homer nu lasă niciun personaj să moară fără a i se pomeni numele. Fiecăruia i se permite să aibă un moment în lumina reflectoarelor înainte ca întunericul să-l cuprindă pentru totdeauna. Un alt lucru care m-a șocat este cât de tăcute sunt sclavele, trecute de la un rege la altul, ca niște obiecte fără suflet. Am vrut să ofer imediat o voce acestor femei, iar rezultatul a fost Tăcerea femeilor”.

Apreciat de cititori și critică, romanul lui Pat Barker a fost nominalizat la Costa Novel Award 2018 și a fost finalist al Women’s Prize for Fiction, un succes care a surprins-o și pe autoare: „Dacă am fost surprinsă de lumea pe care am creat-o cât am scris? Total! Încă sunt surprinsă. Se pare că imaginația m-a condus într-un loc în care nu m-am așteptat și nici nu mi-am dorit să fiu niciodată. Încă mă uit în jur și mă întreb ce m-a lovit!”.

Lectură plăcută!