La data de 4 ianuarie a.c., inginerul român Eugeniu Iordăchescu a încetat din viață, la vârsta de 89 ani. Cu această ocazie, publicația NYTIMES (atât ediția americană, cât și cea internațională) i-a alocat un spațiu de jumătate de pagină, trecând în revistă activitatea sa extraordinară de salvare a unor biserici și mânăstiri ce urmau a fi demolate de regimul comunist.
În semn de respect pentru memoria acestuia, reluăm integral articolul publicat de NY TIMES. În presa românească au apărut doar câteva știri despre viața și activitatea acestui mare inginer român.
“BUCUREȘTI, România - Eugeniu Iordachescu, un inginer civil român care a ajutat la salvarea unora dintre cele mai emblematice biserici din București, de la distrugere din anii 80, prin rostogolirea literală a acestora, a murit pe 4 ianuarie la București.
Avea 89 de ani. Cauza a fost un atac de cord, a spus fiul sau Nicolae. Pe o perioadă de șase ani, domnul Iordachescu și colegii săi au reușit să salveze o duzină de biserici, precum și alte clădiri care au fost destinate distrugerii de către regimul comunist; de multe ori le-au mutat sute de metri pe echivalentul unor șine de cale ferată.
Bisericile sunt încă în picioare, deși puțini vizitatori ai capitalei românești sunt conștienți de istoria lor neobișnuită.
În anii '80, domnul Iordachescu lucra la Institutul Proiect București, un centru de proiectare și inginerie. În acest timp, dictatorul României, Nicolae Ceausescu, a pus bazele unei revizuiri radicale a centrului orașului, inspirată de arhitectura și stilul urbanistic pe care îl văzuse la o vizită la Phenian, capitala Coreei de Nord.
Pentru a realiza acest obiectiv, zone importante din centrul orașului trebuiau să fie distruse. Se estimează că aproximativ 9.000 de case au fost distruse și mai mult de 30.000 de locuitori au fost forțați să plece din casele lor. Bisericile și alte clădiri culturale și religioase au fost de asemenea puse pe lista de demolări.
Deși nu era un om religios, domnul Iordăchescu a început să caute o modalitate de a salva câteva biserici și mănăstiri vechi de secole. "Am fost în zona care urma să fie demolată și am văzut o frumoasă biserică mică și am început să întreb cum a fost posibilă demolarea unei astfel de bijuterii", a declarat el pentru The Guardian în 2016.
Descoperirea lui a venit când a văzut un chelner care purta o tavă de băuturi. "Am văzut că secretul paharelor care nu au căzut a fost tava", a spus el, "așa că am început să încerc să mă gândesc cum să aplic o tavă sub clădire".
Domnul Iordăchescu a venit cu ideea de a săpa sub clădiri și de a pune un suport din beton armat sub ele; structurile ar putea fi apoi plasate pe piste. După aceea, inginerii puteau desprinde fundațiile și folosi pârghiile hidraulice și scripeții mecanici pentru a muta clădirile în locații noi. La celălalt capăt ar fi turnate noi fundații pentru a susține structurile relocate.
Când a discutat prima această idee împreună cu colegii, domnul Iordăchescu a fost contrazis, i s-a spus că nu este posibil, iar clădirile urmau să se prăbușească. El i-a convins pe unii ingineri să încerce și să primească permisiunea verbală din partea oficialilor guvernamentali - deși nimeni nu a fost dispus să dea permisiunea în scris, în cazul în care experimentul ar fi eșuat.
"Cred că ceea ce au făcut a fost extraordinar", a declarat Viorel Speteanu, redactorul cărții "Eugeniu Iordăchescu: Un salvator al monumentelor de arhitectură", a declarat intr-un interviu. "Ideile zburau prin aer. Mutarea acestor clădiri, atât bisericile, cât și clădirile civile, cred că este o realizare extraordinară și nu voi înceta niciodată să-l felicit pentru realizarea sa ".
Fiecare relocare a durat luni de planificare, deși mișcarea reală putea fi finalizată în câteva zile. Unele clădiri trebuiau să fie mutate la o distanță scurtă, pentru a face loc unui drum nou, în timp ce altele trebuiau să fie mutate pe distanțe mai mari sau să se rotească pentru a se potrivi noilor lor locații.
Una dintre cele mai impresionante fapte a avut loc în 1982, când echipa a mutat biserica Schitul Maicilor din secolul al XVIII-lea, aproape 270 de metri de site-ul său original. Clădirea cântărea mai mult de 800 de tone. În 1985, echipa a relocat mănăstirea Mihai Vodă din secolul al XVI-lea, în tandem cu turnul său autonom. Temându-se că oamenii ar încerca să saboteze lucrarea, domnul Iordăchescu stătea adesea pe teren tot timpul în timpul fazei în mișcare.
În ciuda realizărilor echipei, zeci de biserici au fost însă distruse în graba autorităților de a redesena inima orașului, chiar dacă unele au primit aprobarea de a fi mutate.
Eugeniu Iordăchescu s-a născut pe 8 noiembrie 1929, în Brăila, România. Tatăl său, Ioan, era electrician; mama lui, Ana, a fost casnică. A absolvit Institutul de Construcții din București în 1953 și a început să lucreze la proiecte de inginerie.
Pe lângă fiul său Nicolae are și un alt fiu, Adrian, și cinci nepoți. Ambii fii l-au urmat în cariera de inginer. Soția sa, Sabina Elena Iordăchescu, a murit în 2005. În anii următori, mai ales după căderea comunismului în România în 1989, domnul Iordăchescu a fost lăudat pe scară largă pentru acțiunile sale și a fost adesea considerat de mass-media ca fiind "îngerul păzitor" al bisericilor țării.
El a continuat să lucreze la tehnologie mult timp după ce a ajuns la vârsta de pensionare, oprindu-se cu adevărat doar în ultimii ani."El a fost foarte mândru de realizările sale și, chiar și la pensionare, a petrecut mult timp îmbunătățind și ajutându-i pe alții să ducă mai departe metoda", a spus fiul său Nicolae. "El va fi amintit pentru o contribuție unică la dezvoltarea acestei tehnologii". În anul 2016, domnului Iordăchescu i s-a decernat Crucea Patriarhală.”